ABILITÁ, abilitez, vb. I. Tranz. 1. A califica o persoană în urma unui examen pentru un post universitar; a atesta. 2. A împuternici. – Din germ. habilitieren.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ABILIT/Á ~éz tranz. (persoane) A aprecia acordând un titlu, un grad, un drept. /<germ. habilitieren, lat. habilitare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ABILITÁ vb. I. tr. A da cuiva un anumit titlu, un grad etc., a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune. [P.i. -tez. / < germ. habilitieren, cf. lat. habilitare].
(Dicţionar de neologisme)
abilitá vb. tr. 1. a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune, în urma unui examen sau concurs. 2. a conferi un anumit titlu, grad etc.; a face apt; a împuternici. (< germ. habilitieren, lat. habilitare)
(Marele dicţionar de neologisme)
abilitá vb., ind. prez. 1 sg. abilitéz; 3 sg. şi pl. abiliteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ABILITÁ vb. v. autoriza, delega, împuternici, învesti.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ABILIT/Á ~éz tranz. (persoane) A aprecia acordând un titlu, un grad, un drept. /<germ. habilitieren, lat. habilitare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
abilitá vb. tr. 1. a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune, în urma unui examen sau concurs. 2. a conferi un anumit titlu, grad etc.; a face apt; a împuternici. (< germ. habilitieren, lat. habilitare)
(Marele dicţionar de neologisme)
abilitá vb., ind. prez. 1 sg. abilitéz; 3 sg. şi pl. abiliteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ABILITÁ vb. v. autoriza, delega, împuternici, învesti.
(Dicţionar de sinonime)