ABUNDÉNT, -Ă, abundenţi, -te, adj. Care este în cantitate mare, care abundă; bogat, îmbelşugat. – Din fr. abondant, lat. abundans, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ABUNDÉNŢĂ s.f. Cantitate mare, belşug, bogăţie, prisos. ♢ Loc. adv. Din abundenţă = mult, în cantitate mare. – Din fr. abondance, lat. abundantia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ABUNDÉN//T ~tă (~ţi, ~te) (despre bunuri) Care este în cantitate mare; care abundă; bogat; îmbelşugat. /<fr. abondant, lat. abundans, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ABUNDÉNŢ//Ă f. Cantitate mare de bunuri care întrece mult necesităţile obişnuite; belşug; îndestulare; bogăţie. Din ~. [G.-D. abundenţei] /<lat. abundentia, fr. abondance
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ABUNDÉNŢĂ s.f. Belşug, bogăţie. ♦ Din abundenţă = din belşug; mult. [Var. abundanţă s.f. / cf. lat. abundantia, fr. abondance].
(Dicţionar de neologisme)
abundént, -ă adj. care abundă; profuz. (după fr. abondant, lat. abundant)
(Marele dicţionar de neologisme)
abundénţă s. f. cantitate mare, belşug; bogăţie. ♢ cornul ĕi = corn cu fructe şi flori, simbol al belşugului. (după fr. abondance, lat. abundantia)
(Marele dicţionar de neologisme)
abundént adj. m., pl. abundénţi; f. sg. abundéntă, pl. abundénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
abundénţă s. f., g.-d. art. abundénţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ABUNDÉNT adj. 1. v. bogat. 2. bogat, copios, îmbelşugat, îndestulat, (fig.) princiar. (Un prânz ~.)
(Dicţionar de sinonime)
ABUNDÉNŢĂ s. v. belşug.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Abundenţă ≠ mizerie, sărăcie
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ABUNDÉNŢĂ s.f. Cantitate mare, belşug, bogăţie, prisos. ♢ Loc. adv. Din abundenţă = mult, în cantitate mare. – Din fr. abondance, lat. abundantia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ABUNDÉNŢ//Ă f. Cantitate mare de bunuri care întrece mult necesităţile obişnuite; belşug; îndestulare; bogăţie. Din ~. [G.-D. abundenţei] /<lat. abundentia, fr. abondance
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ABUNDÉNŢĂ s.f. Belşug, bogăţie. ♦ Din abundenţă = din belşug; mult. [Var. abundanţă s.f. / cf. lat. abundantia, fr. abondance].
(Dicţionar de neologisme)
abundént, -ă adj. care abundă; profuz. (după fr. abondant, lat. abundant)
(Marele dicţionar de neologisme)
abundénţă s. f. cantitate mare, belşug; bogăţie. ♢ cornul ĕi = corn cu fructe şi flori, simbol al belşugului. (după fr. abondance, lat. abundantia)
(Marele dicţionar de neologisme)
abundént adj. m., pl. abundénţi; f. sg. abundéntă, pl. abundénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
abundénţă s. f., g.-d. art. abundénţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ABUNDÉNT adj. 1. v. bogat. 2. bogat, copios, îmbelşugat, îndestulat, (fig.) princiar. (Un prânz ~.)
(Dicţionar de sinonime)
ABUNDÉNŢĂ s. v. belşug.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Abundenţă ≠ mizerie, sărăcie
(Dicţionar de antonime)