afrontau dex - definiţie, sinonime, conjugare

afrontau

[Conjugare]
AFRONTÁ, afrónt, vb. I. Tranz. (Rar) A înfrunta. [Var.: afruntá vb. I] – Din fr. affronter (după înfrunta).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AFRONTÁ vb. I tr. 1. A înfrunta. 2. (Med.) A apropia prin operaţie buzele unei plăgi pentru o bună cicatrizare. [< fr. affronter].
(Dicţionar de neologisme)

AFRONTÁ vb. tr. 1. a se opune cu curaj; a înfrunta, a brava, a sfida. 2. a apropia prin operaţie buzele unei plăgi. (< fr. affronter)
(Marele dicţionar de neologisme)

!afrontá (a ~) (a-fron-) vb., ind. prez. 3 afronteáză
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

afrontá/afruntá vb. (sil. -fron- /-frun-), ind. prez. 1 sg. afrónt/afrúnt, 3 sg. şi pl. afróntă/afrúntă
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: af afr afro afron afront

Cuvinte se termină cu literele: au tau ntau ontau rontau