amalgamez
[Conjugare]
AMALGAMÁ, amalgamez, vb. I. Tranz. (Rar) A alia mercurul cu un metal; a prepara un amalgam (1). 2. Fig. A amesteca la un loc elemente disparate, eterogene. ♦ (Lingv.) A amesteca sensuri diferite. – Din fr. amalgamer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A AMALGAM//Á ~éz tranz. 1) (mercur) A alia cu metale, pentru a obţine un amalgam. 2) (elemente eterogene) A combina, formând un amestec. /<fr. amalgamer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
AMALGAMÁ vb. I. tr. 1. (Chim.) A face un aliaj de mercur. ♦ A extrage cu ajutorul mercurului aurul şi argintul din minereuri. 2. (Fig.) A amesteca, a aduna la un loc elemente eterogene, disparate. [< fr. amalgamer].
(Dicţionar de neologisme)
AMALGAMÁ vb. tr. 1. a face un amalgam (1). ♢ a extrage, cu ajutorul mercurului, aurul şi argintul din minereuri. 2. (fig.) a reuni într-un tot elemente eterogene. (< fr. amalgamer)
(Marele dicţionar de neologisme)
amalgamá vb., ind. prez. 1 sg. amalgaméz, 3 sg. şi pl. amalgameáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A AMALGAM//Á ~éz tranz. 1) (mercur) A alia cu metale, pentru a obţine un amalgam. 2) (elemente eterogene) A combina, formând un amestec. /<fr. amalgamer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
AMALGAMÁ vb. tr. 1. a face un amalgam (1). ♢ a extrage, cu ajutorul mercurului, aurul şi argintul din minereuri. 2. (fig.) a reuni într-un tot elemente eterogene. (< fr. amalgamer)
(Marele dicţionar de neologisme)
amalgamá vb., ind. prez. 1 sg. amalgaméz, 3 sg. şi pl. amalgameáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)