anteriul

ANTERÍU, anterie, s.n. Haină lungă purtată de preoţii ortodocşi; sutană. ♦ Haină lungă pe care o purtau în trecut boierii români. ♦ Haină lungă purtată în trecut de lăutari. [Var.: anteréu s.n.] – Din tc. anteri.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ANTERÍ//U ~e n. 1) Haină lungă preoţească, încheiată cu nasturi de sus până jos. 2) Haină lungă boierească. 3) Haină lungă, purtată, în trecut, de lăutari. /<turc. anteri
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

anteríu (anteríe), s.n. – Caftan, în trecut haină fastuoasă bărbătească. La început era tipică pentru boieri sau domni; apoi a ajuns comună printre ţărani. Astăzi desemnează numai hainele lungi preoţeşti. – Mr. antiriu, megl. antiriĭa. Tc. anteri, din arab. ‘antarῑ (Şeineanu, II, 20; Meyer 11; Lokotsch 84); cf. ngr. ἀντερί sau ἀντερίον „haină lungă preoţească”, alb. anderi, bg., sb. anterija.
(Dicţionarul etimologic român)

anteríu s. n., art. anteríul; pl. anteríe, art. anteríele
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ANTERÍU s. reverendă, sutană, (Ban. şi Transilv.) mintie, (înv.) libadea. (~ preoţesc.)
(Dicţionar de sinonime)