asemănară

ASEMĂNÁ, asémăn, vb. I. 1. Refl. A avea însuşiri, trăsături comune cu cineva sau cu ceva; a semăna². 2. Tranz. şi refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) aşeza pe acelaşi plan; a (se) asemui. – Din fr. assimilare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ASEMĂNÁ asémăn tranz. A face să se asemene; a asemui. /<lat. assimilare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ASEMĂNÁ mă asémăn intranz. 1) A avea trăsături comune; a fi deopotrivă; a se potrivi; a semăna; a se asemui. 2) A se considera la fel (cu altul); a se asemui. /<lat. assimilare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

asemăná (aseámăn, asemănát), vb. – 1. a egala, a nivela. – 2. A face să semene, a asemui. – 3. (Refl.) A avea însuşiri comune, a semăna. – 4. A compara. Lat. *assĭmĭlāre (Diez, Gramm., I, 189; Puşcariu 134; DAR); cf. it. assembiare, fr. assembler, sp. asemblar, cu evoluţia semantică diferită de rom. Cf. semăna. – Der. asemănător, adj. (care seamănă).
(Dicţionarul etimologic român)

asemăná vb., ind. prez. 1 sg. asémăn, 2 sg. asémeni, 3 sg. şi pl. aseámănă; conj. prez. 3 sg. şi pl. asémene
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ASEMĂNÁ vb. 1. v. semăna. 2. v. compara. 3. v. potrivi. 4. v. confunda.
(Dicţionar de sinonime)

ASEMĂNÁ vb. v. netezi, nivela.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A (se) asemăna ≠ a (se) deosebi, a (se) diferenţia, a distinge
(Dicţionar de antonime)