barbarismul

BARBARÍSM, barbarisme, s.n. Cuvânt împrumutat dintr-o limbă străină fără a fi necesar (şi fără a se asimila în aceasta); cuvânt de jargon. – Din fr. barbarisme, lat. barbarismus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BARBARÍSM ~e n. Element de limbă împrumutat fără necesitate (şi neasimilat de limba care l-a împrumutat). /<fr. barbarisme, lat. barbarismus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BARBARÍSM s.n. Cuvânt introdus dintr-o limbă străină fără a fi necesar. ♦ Cuvânt rezultat din stâlcirea altui cuvânt din aceeaşi limbă. [< fr. barbarisme, cf. lat. barbarismus, gr. barbarismos – expresie greşită].
(Dicţionar de neologisme)

BARBARÍSM s. n. cuvânt, construcţie introduse într-o limbă străină fără a fi necesare şi neintegrate în limba care le-a împrumutat. (< fr. barbarisme, lat. barbarismus)
(Marele dicţionar de neologisme)

barbarísm s. n., pl. barbarísme
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BARBARÍSM s. (LINGV.) (rar) străinism. (Multe ~ sunt eliminate din vocabularul limbii.)
(Dicţionar de sinonime)

BARBARÍSM s. v. barbarie, primitivism, primitivitate, sălbăticie.
(Dicţionar de sinonime)