bitumam dex - definiţie, sinonime, conjugare

bitumam

[Conjugare]
BITUMÁ, bitumez, vb. I. Tranz. 1. A amesteca cu bitum un material granular. 2. A face bitumajul unei şosele. ♦ A umple cu o substanţă bituminoasă locurile dintre pavelele sau dalele de beton ale unei şosele. – Din fr. bitumer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A BITUM//Á ~éz tranz. 1) (mase granulare) A amesteca cu bitum. 2) (şosele) A acoperi cu bitum. 3) (rosturile dintre pavelele sau dintre dalele de beton ale unei şosele) A umple cu o masă bituminoasă. /<fr. bitumer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BITUMÁ vb. I. tr. 1. A amesteca cu bitum un material granular. 2. A face bitumajul unei şosele; a umple cu o masă bituminoasă rosturile dintre pavele. [< fr. bitumer].
(Dicţionar de neologisme)

BITUMÁ vb. tr. 1. a amesteca cu bitum un material granulat. 2. a face bitumajul unei şosele; a umple cu o masă bituminoasă rosturile dintre pavele. (< fr. bitumer)
(Marele dicţionar de neologisme)

bitumá vb., ind. prez. 1 sg. bituméz, 3 sg. şi pl. bitumeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: bi bit bitu bitum bituma

Cuvinte se termină cu literele: am mam umam tumam itumam