bitumarii

BITUMÁRE, bitumări, s.f. Acţiunea de a bituma. - V. bituma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BITUMÁRE s.f. Acţiunea de a bituma; bitumaj. [< bituma].
(Dicţionar de neologisme)

bitumáre s. f., g.-d. art. bitumării; pl. bitumări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Sinonime:
BITUMÁRE s. v. bitumaj.
(Dicţionar de sinonime)

Cuvinte care încep cu literele: bi bit bitu bitum bituma

Cuvinte se termină cu literele: ii rii arii marii umarii