BOTEZÁ, botez, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) supune botezului (1). 2. Tranz. A stropi cu agheasmă pe credincioşi şi casele lor. ♦ Fig. (Fam.) A uda, a stropi. ♢ Expr. (Fam.) A boteza laptele (sau vinul, rachiul etc.) = a adăuga apă în lapte (sau în vin etc.). 3. Tranz. A avea calitatea de naş sau de naşă la botezul (1) cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură); a supranumi; a porecli. – Lat. batizare (= baptizare).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BOTEZÁT, -Ă, botezaţi, -te, adj. 1. Care a primit botezul (1), devenind creştin. 2. (Fam.; despre lapte, băuturi etc.) Falsificat, subţiat, înmulţit cu apă. – V. boteza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A BOTEZÁ botéz tranz. 1) A supune botezului. 2) A înzestra cu nume de botez. 3) A participa la botez în calitate de naşă sau de naş. 4) fig. pop. (vin, lapte) A falsifica, adăugând apă. 5) pop. A denumi printr-un supranume calificativ. /<lat. baptizare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
botezá (botéz, botezát), vb. – 1. A (se) supune botezului. – 2. A pune nume. – 3. A muia, a îndoi cu apă. – Mr. batiz, bătizări, megl. pătedz, pătidzare; istr. botez. Lat. baptizāre (Puşcariu 212; REW 939; Candrea-Dens., 168; DAR); cf. alb. pakëzań, it. batteggiare (aberg. bateza), prov. batejar, v. fr. batoyer, cat. batejar, sp. bautizar, port. baptizar. Este cuvînt de uz general (ALR 213). Reducerea grupului lat. pt este efectul unei disimulări a labialelor (Rosetti-Graur, BL, III, 72); Candrea, Élements, 9 şi Puşcariu, Lat. li., 9, încercaseră s-o explice presupunînd că termenul intrase mai tîrziu în rom., din it. Der. botejune, s.f. (botez); botez s.n. (ritual creştin de primire a cuiva printre credincioşii bisericii; baie; apă sfinţită) botezat, s.m. (creştin); botezătoare, s.f. (înv., cristelniţă); botezător, adj. (care botează; Sfîntul Ioan Botezătorul); nebotezat, adj. (păgîn, evreu; curat, fără a fi amestecat cu apă). Cf. Bobotează.
(Dicţionarul etimologic român)
botezá vb., ind. prez. 1 sg. botéz, 2 sg. botézi, 3 sg. şi pl. boteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BOTEZÁ vb. 1. v. creştina. 2. v. supranumi.
(Dicţionar de sinonime)
BOTEZÁ vb. v. uda.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BOTEZÁT, -Ă, botezaţi, -te, adj. 1. Care a primit botezul (1), devenind creştin. 2. (Fam.; despre lapte, băuturi etc.) Falsificat, subţiat, înmulţit cu apă. – V. boteza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
botezá (botéz, botezát), vb. – 1. A (se) supune botezului. – 2. A pune nume. – 3. A muia, a îndoi cu apă. – Mr. batiz, bătizări, megl. pătedz, pătidzare; istr. botez. Lat. baptizāre (Puşcariu 212; REW 939; Candrea-Dens., 168; DAR); cf. alb. pakëzań, it. batteggiare (aberg. bateza), prov. batejar, v. fr. batoyer, cat. batejar, sp. bautizar, port. baptizar. Este cuvînt de uz general (ALR 213). Reducerea grupului lat. pt este efectul unei disimulări a labialelor (Rosetti-Graur, BL, III, 72); Candrea, Élements, 9 şi Puşcariu, Lat. li., 9, încercaseră s-o explice presupunînd că termenul intrase mai tîrziu în rom., din it. Der. botejune, s.f. (botez); botez s.n. (ritual creştin de primire a cuiva printre credincioşii bisericii; baie; apă sfinţită) botezat, s.m. (creştin); botezătoare, s.f. (înv., cristelniţă); botezător, adj. (care botează; Sfîntul Ioan Botezătorul); nebotezat, adj. (păgîn, evreu; curat, fără a fi amestecat cu apă). Cf. Bobotează.
(Dicţionarul etimologic român)
botezá vb., ind. prez. 1 sg. botéz, 2 sg. botézi, 3 sg. şi pl. boteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BOTEZÁ vb. 1. v. creştina. 2. v. supranumi.
(Dicţionar de sinonime)
BOTEZÁ vb. v. uda.
(Dicţionar de sinonime)