cartezianismul

CARTEZIANÍSM s.n. Doctrina filozofului francez Descartes şi a adepţilor lui, caracterizată prin metodă, ordine, rigoare. [Pr.: -zi-a-] – Din fr. cartésianisme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CARTEZIANÍSM n. Concepţie filozofică a lui Decartes şi a adepţilor săi, caracterizată prin raţionalism, mecanicism şi dualism. [Sil. -zi-a-] /<fr. cartésianisme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CARTEZIANÍSM s.n. Doctrina filozofului francez Descartes, care considera raţiunea drept unic izvor de cunoaştere şi a prescris reguli ale gândirii pentru cunoaşterea adevărului, dar încerca totodată să împace în chip dualist idealismul cu materialismul; curent de gândire care a continuat învăţătura lui Descartes în filozofie şi în ştiinţă; formă de raţionalism. [< fr. cartésianisme].
(Dicţionar de neologisme)

CARTEZIANÍSM s. n. concepţia filozofică a lui Descartes şi a adepţilor săi, caracterizată prin raţionalism, mecanicism şi dualism. (< fr. cartésianisme)
(Marele dicţionar de neologisme)

cartezianísm s. n. (sil. -zi-a-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)