CASÁ, casez, vb. I. Tranz. 1. A anula (în întregime sau parţial) o hotărâre judecătorească în urma admiterii recursului. 2. A efectua totalitatea operaţiilor privind scoaterea definitivă din folosinţă şi din inventar a unui mijloc fix a cărui folosire, reparare sau modernizare nu mai sunt economice; a lichida. 3. (Rar) A sparge. – Din fr. casser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A CAS//Á ~éz tranz. 1) (sentinţe ale unei instanţe judecătoreşti inferioare) A anula în urma unui recurs sau a unui apel. 2) (lucruri vechi, maşini, aparate deteriorate etc.) A scoate din uz; a da la reformă; a reforma. 3) rar (obiecte fragile) A face să-şi piardă integritatea (prin ciocnire, lovire, apăsare etc.). /<fr. casser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
casá (caséz, casát), vb. – A anula. Fr. casser. – Der. casant, adj.; casaţie, s.f. (Arg., minunat, de calitatea întîi).
(Dicţionarul etimologic român)
CASÁ vb. I. tr. 1. A anula, în urma unui apel sau a unui recurs, o sentinţă judecătorească. 2. (Rar) A sparge. ♦ A scoate din serviciu, a reforma (o maşină, un aparat uzat etc.). [< fr. casser].
(Dicţionar de neologisme)
CASÁ vb. I. tr. 1. a anula, în urma unui recurs, o hotărâre judecătorească. 2. (rar) a sparge. 3. a scoate din uz şi din inventar, a reforma (o maşină, un aparat etc.). II. refl. (despre vin) a-şi pierde culoarea naturală în contact cu aerul. (< fr. casser)
(Marele dicţionar de neologisme)
casá vb., ind. prez. 1 sg. caséz, 3 sg. şi pl. caseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
gândác de cásă s. m. + prep. + s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CASA CU OGRÁDA s. v. coroana boreală.
(Dicţionar de sinonime)
CÁSA s. art. v. gemma, perla.
(Dicţionar de sinonime)
CASÁ vb. v. fărâma, sfărâma, sparge, zdrobi.
(Dicţionar de sinonime)
HUHUREZ DE CÁSĂ s. v. strigă.
(Dicţionar de sinonime)
CASÁT adj. v. spart.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A CAS//Á ~éz tranz. 1) (sentinţe ale unei instanţe judecătoreşti inferioare) A anula în urma unui recurs sau a unui apel. 2) (lucruri vechi, maşini, aparate deteriorate etc.) A scoate din uz; a da la reformă; a reforma. 3) rar (obiecte fragile) A face să-şi piardă integritatea (prin ciocnire, lovire, apăsare etc.). /<fr. casser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
CASÁ vb. I. tr. 1. A anula, în urma unui apel sau a unui recurs, o sentinţă judecătorească. 2. (Rar) A sparge. ♦ A scoate din serviciu, a reforma (o maşină, un aparat uzat etc.). [< fr. casser].
(Dicţionar de neologisme)
CASÁ vb. I. tr. 1. a anula, în urma unui recurs, o hotărâre judecătorească. 2. (rar) a sparge. 3. a scoate din uz şi din inventar, a reforma (o maşină, un aparat etc.). II. refl. (despre vin) a-şi pierde culoarea naturală în contact cu aerul. (< fr. casser)
(Marele dicţionar de neologisme)
casá vb., ind. prez. 1 sg. caséz, 3 sg. şi pl. caseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
gândác de cásă s. m. + prep. + s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CASA CU OGRÁDA s. v. coroana boreală.
(Dicţionar de sinonime)
CÁSA s. art. v. gemma, perla.
(Dicţionar de sinonime)
CASÁ vb. v. fărâma, sfărâma, sparge, zdrobi.
(Dicţionar de sinonime)
HUHUREZ DE CÁSĂ s. v. strigă.
(Dicţionar de sinonime)
CASÁT adj. v. spart.
(Dicţionar de sinonime)