chedru
CHÉDRU, chedri, s.m. (Bot.; înv. şi pop.) Cedru. – Din sl. kedrŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CHÉDRU s.m. v. cedru.
(Dicţionar de neologisme)
chédru s. m. (sil. -dru), art. chédrul; pl. chédri, art. chédrii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CHÉDRU s.m. v. cedru.
(Dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)