chelii

CHELÍ, chelesc, vb. IV. Intranz. A deveni chel. – Din chel.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CHELÍE, chelii, s.f. 1. Cădere definitivă a părului de pe cap, provocată de diverse boli; calviţie, pleşuvie. 2. Porţiune a capului lipsită definitiv de păr. – Chel + suf. -ie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CHEL//Í ~ésc intranz. A pierde părul de pe cap; a deveni chel; a pleşuvi. /Din chel
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CHELÍ//E ~i f. 1) Cădere totală sau parţială a părului de pe cap, provocată de diferite boli; pleşuvie; calviţie. 2) Porţiune a capului de pe care a căzut definitiv părul; pleşuvie. [Art. chelia; G.-D. cheliei; Sil. -li-e] /chel + suf. ~ie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CHELI- elem. „gheară, cleşte”. (< fr. chéli-, cf. lat. chela, gr. khele)
(Marele dicţionar de neologisme)

a avea pe chelie expr. a avea un plan (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

chelí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. chelésc, imperf. 3 sg. cheleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cheleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

chelíe s. f., art. chelía, g.-d. art. chelíei; pl. chelíi, art. chelíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
CHELÍ vb. (MED.) a pleşuvi, (pop.) a chelboşi, (înv.) a pleşi.
(Dicţionar de sinonime)

CHELÍE s. (MED.) calviţie, pleşuvie, (înv. şi reg.) pleaşă, (reg.) chelbe, pleşcă, pleşuveală.
(Dicţionar de sinonime)