cip

CIP, cipuri, s.n. (Electron.) Bucată mică de material semiconductor pe care se formează simultan componentele unui circuit integrat. – Din engl. chip.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CIP¹ s. n. mică stelă funerară sau votivă. (< fr. cippe, lat. cippus, stâlp)
(Marele dicţionar de neologisme)

CIP² s. n. bucată mică de material semiconductor pe care se formează simultan componentele unui circuit integrat. (< engl. chip)
(Marele dicţionar de neologisme)

cip s. n., pl. cípuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)