CLĂCĂŞÉSC, -EÁSCĂ, clăcăşeşti, adj. Care aparţine clăcaşilor (1), privitor la clăcaşi, de clăcaşi. – Clăcaş + suf. -esc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CLĂCĂŞÍ, clăcăşesc, vb. IV. Intranz. A presta clacă (1); a clăcui. – Din clăcaş.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CLĂCĂŞ//ÉSC ~eáscă (~éşti) înv. Care este caracteristic pentru clăcaşi; de clăcaşi. /clăcaş + suf. ~esc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
clăcăşésc adj. m., f. clăcăşeáscă; pl. m. şi f. clăcăşéşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)
clăcăşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. clăcăşésc, imperf. 3 sg. clăcăşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. clăcăşeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CLĂCĂŞÍ vb. (IST.) (înv.) a clăcui. (Presta clacă, adică ~.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CLĂCĂŞÍ, clăcăşesc, vb. IV. Intranz. A presta clacă (1); a clăcui. – Din clăcaş.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
clăcăşésc adj. m., f. clăcăşeáscă; pl. m. şi f. clăcăşéşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)
clăcăşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. clăcăşésc, imperf. 3 sg. clăcăşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. clăcăşeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CLĂCĂŞÍ vb. (IST.) (înv.) a clăcui. (Presta clacă, adică ~.)
(Dicţionar de sinonime)