completivitatea

COMPLETIVITÁTE s.f. (Rar) Însuşirea de a fi completiv. – Din fr. complétivité.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COMPLETIVITÁTE s.f. (Rar) Însuşirea de a fi completiv. [Cf. fr. complétivité].
(Dicţionar de neologisme)

COMPLETIVITÁTE s. f. însuşirea de a fi competiv. (< fr. complétivité)
(Marele dicţionar de neologisme)

completivitáte s. f., g.-d. art. completivitáţii
(Dicţionar ortografic al limbii române)