conjecturau

CONJECTURÁ, conjecturez, vb. I. Tranz. A judeca după aparenţe, a face o conjectură. – Din fr. conjecturer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CONJECTURÁ vb. I. tr. A judeca după aparenţă, a face o conjectură. / < fr. conjecturer].
(Dicţionar de neologisme)

CONJECTURÁ vb. tr. a judeca după aparenţă, prin conjectură. (< fr. conjecturer)
(Marele dicţionar de neologisme)

conjecturá vb., ind. prez. 1 sg. conjecturéz, 3 sg. şi pl. conjectureáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: co con conj conje conjec

Cuvinte se termină cu literele: au rau urau turau cturau