consensul
[Sinonime]
CONSÉNS, consensuri, s.n. Înţelegere, acord, identitate de păreri. – Din lat. consensus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONSÉNS ~uri n. Stare care rezultă din comunitatea sau coincidenţa de sentimente, idei, intenţii etc. ale unor persoane sau ale unor comunităţi; stare caracterizată de concepţii comune asupra unor chestiuni; înţelegere. /<lat. consensus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CONSÉNS s.n. Înţelegere, acord, identitate de păreri, armonie. [< lat. consensus].
(Dicţionar de neologisme)
CONSÉNS s. n. înţelegere deplină, acord, identitate de opinii. (< lat., fr. consensus)
(Marele dicţionar de neologisme)
conséns s. n., pl. consénsuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CONSÉNS s. v. acord.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Consens ≠ dezacord, disensiune
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONSÉNS ~uri n. Stare care rezultă din comunitatea sau coincidenţa de sentimente, idei, intenţii etc. ale unor persoane sau ale unor comunităţi; stare caracterizată de concepţii comune asupra unor chestiuni; înţelegere. /<lat. consensus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
CONSÉNS s. n. înţelegere deplină, acord, identitate de opinii. (< lat., fr. consensus)
(Marele dicţionar de neologisme)
conséns s. n., pl. consénsuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CONSÉNS s. v. acord.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Consens ≠ dezacord, disensiune
(Dicţionar de antonime)