cornișori

CORNIŞÓR, cornişoare, s.n. (Bot.) 1. Brăduţ (1). 2. Mică plantă erbacee de munte, cu tulpina târâtoare, cu frunze lanceolate, fin dinţate şi cu spice terminale (Lycopodium annotinum). – Corn¹ + suf. -işor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CORNIŞ//ÓR ~oáre n. (diminutiv de la corn) Plantă erbacee asemănătoare cu cetina de brad, care creşte pe stânci şi prin pădurile de munte. /corn + suf. ~işor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cornişór (bot.) s. m., pl. cornişóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cornişór (corn mic) s. n., pl. cornişoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
CORNIŞÓR s. 1. v. brădişor. 2. (Lycopodium anno-tinum) (reg.) brădişor. 3. (BOT.) (Ceratophalus orthoceras) (reg.) cornuleţ, ploşnicar.
(Dicţionar de sinonime)

CORNIŞÓR s. v. piedicuţă, ploşnicar.
(Dicţionar de sinonime)