CÂRNÁT, cârnaţi, s.m. Produs alimentar preparat din carne tocată şi condimente, introduse în intestine de porc, de oaie sau într-un înveliş din material sintetic. ♦ Fig. (Fam.) Şir lung. Un cârnat de oameni. [Var.: (pop.) cârnáţ s.m.] – Lat. *carnacius.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CÂRNÁŢ s.m. v. cârnat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CARNÁT, carnate, adj. (Despre regimuri alimentare) Cu carne. – Din carne.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CÂRNÁ//T ~ţi m. Produs alimentar preparat din carne tocată şi condimente introduse în intestin de porc sau într-un înveliş artificial. [Var. cârnaţ] /<lat. carnacius
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
cârnát (cârnáţi), s.m. – Produs alimentar din carne şi condimente, introduse în intestine de porc, oaie. – Var. cîrnaţ. Megl. cărnat. Lat. *carnāceus (Cipariu, Gram., 354; Puşcariu 374; Candrea-Dens., 267; REW 1701; DAR); cf. v. sard. karnatu (Atzori 90), sicil. karnatssu, port. carnas, sp. carnaza, port. carnaz, toţi cu sensul primitiv. – Der. cîrnăţar, s.m. (persoană care prepară sau vinde cîrnaţi); cîrnăţărie, s.f. (magazin de cîrnaţi). Din rom. provine sb., cr. krnata, ca şi bg. kŭrnače (St. Mladenov, Spisanie za bŭlg. Academija, XLIII, 93; Mladenov 266).
(Dicţionarul etimologic român)
CARNÁT, -Ă adj. 1. (despre alimentaţie) compus din carne. 2. (bot.) de culoarea cărnii. (< fr. carné)
(Marele dicţionar de neologisme)
cârnat, cârnaţi s.m. 1. (vulg.) penis. 2. om naiv. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
cârnát/cârnáţ s. m., pl. cârnáţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
carnát adj. m., pl. carnáţi; f. sg. carnátă, pl. carnáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CÂRNÁŢ s.m. v. cârnat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CÂRNÁ//T ~ţi m. Produs alimentar preparat din carne tocată şi condimente introduse în intestin de porc sau într-un înveliş artificial. [Var. cârnaţ] /<lat. carnacius
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
cârnát (cârnáţi), s.m. – Produs alimentar din carne şi condimente, introduse în intestine de porc, oaie. – Var. cîrnaţ. Megl. cărnat. Lat. *carnāceus (Cipariu, Gram., 354; Puşcariu 374; Candrea-Dens., 267; REW 1701; DAR); cf. v. sard. karnatu (Atzori 90), sicil. karnatssu, port. carnas, sp. carnaza, port. carnaz, toţi cu sensul primitiv. – Der. cîrnăţar, s.m. (persoană care prepară sau vinde cîrnaţi); cîrnăţărie, s.f. (magazin de cîrnaţi). Din rom. provine sb., cr. krnata, ca şi bg. kŭrnače (St. Mladenov, Spisanie za bŭlg. Academija, XLIII, 93; Mladenov 266).
(Dicţionarul etimologic român)
CARNÁT, -Ă adj. 1. (despre alimentaţie) compus din carne. 2. (bot.) de culoarea cărnii. (< fr. carné)
(Marele dicţionar de neologisme)
cârnat, cârnaţi s.m. 1. (vulg.) penis. 2. om naiv. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
cârnát/cârnáţ s. m., pl. cârnáţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
carnát adj. m., pl. carnáţi; f. sg. carnátă, pl. carnáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)