debalastau

DEBALASTÁ, debalastez, vb. I. Tranz. A descărca o navă de balast. – Des¹- + balast.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEBALASTÁ vb. I. tr. A descărca balastul unei nave. V. delesta. [< de- + balast, după fr. délester].
(Dicţionar de neologisme)

DEBALASTÁ vb. tr. a delesta. (< fr. déballaster)
(Marele dicţionar de neologisme)

debalastá vb., ind. prez. 3 sg. debalasteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Antonime:
A debalasta ≠ a balasta
(Dicţionar de antonime)