DESFĂŞURÁ, desfăşór, vb. I. 1. Tranz. A face ca un obiect să nu mai fie înfăşurat sau ghemuit, a desface, a întinde în toată lungimea sau suprafaţa. ♢ Refl. Un sul de hârtie se desfăşoară. ♦ Refl. (Despre unităţi militare) A trece la o formaţie de luptă. 2. Refl. şi tranz. Fig. (Despre locuri şi privelişti din natură) A (se) înfăţişa, a (se) arăta treptat (în toată amploarea); a (se) întinde, a (se) aşterne până departe. ♦ Refl. (Despre fapte, evenimente etc.) A se petrece, a decurge; a evolua în fazele sale succesive. 3. Tranz. A înfăptui o acţiune de durată, pe etape succesive şi pe un plan larg. ♢ Refl. Ce viaţă trepidantă trebuie să se desfăşoare acolo! [Prez. ind. şi: desfắşur] – Lat. disfasciolare sau rom. des1- + [în]făşura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DESFĂŞURÁ desfăşór tranz. 1) A face să se desfăşoare. 2) (acţiuni de amploare) A realiza în etape succesive. 3) (subiecte, idei etc.) A expune în mod amănunţiţ; a reda pe larg; a dezvolta. /<lat. disfasciolare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DESFĂŞURÁ se desfăşoáră intranz. 1) (despre gheme sau aţă înfăşurată pe un ghem) A se desface într-un fir lung şi continuu; a se deşira. 2) (despre unităţi militare) A se aranja în vederea unei acţiuni de luptă. 3) (despre evenimente, acţiuni etc.) A avea loc (într-un anumit mod); a-şi urma cursul firesc; a decurge; a evolua. 4) fig. (despre privelişti, peisaj) A se întinde în faţa ochilor; a se deschide. /<lat. disfasciolare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
desfăşurá vb., ind. prez. 1 sg. desfăşór, 3 sg. şi pl. desfăşoáră; conj. prez. 3 sg. şi pl. desfăşoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DESFĂŞURÁ vb. 1. a (se) desface, (pop.) a (se) desfira, (reg.) a (se) dezveli. (Se ~ un fir depănat.) 2. v. desface. 3. a (se) întinde, (Mold.) a (se) dişterne. (Acţiunea se ~ pe o anumită perioadă.) 4. a se derula, a evolua, a se întâmpla, a se petrece, (înv.) a se purta. (Iată cum s-au ~ faptele.) 5. a evolua, a merge. (Treaba se ~ bine.) 6. a decurge, a evolua, a se petrece. (Partida s-a ~ în bune condiţii.) 7. v. disputa. 8. a depune, a duce, a efectua, a executa, a face, a îndeplini, a întreprinde, a presta. (A ~ acolo o muncă utilă.) 9. a da, a duce, a purta, a susţine, (înv.) a sta. (Au ~ o luptă continuă pentru ...)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) desfăşura ≠ a (se) înfăşura
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DESFĂŞURÁ desfăşór tranz. 1) A face să se desfăşoare. 2) (acţiuni de amploare) A realiza în etape succesive. 3) (subiecte, idei etc.) A expune în mod amănunţiţ; a reda pe larg; a dezvolta. /<lat. disfasciolare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
desfăşurá vb., ind. prez. 1 sg. desfăşór, 3 sg. şi pl. desfăşoáră; conj. prez. 3 sg. şi pl. desfăşoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DESFĂŞURÁ vb. 1. a (se) desface, (pop.) a (se) desfira, (reg.) a (se) dezveli. (Se ~ un fir depănat.) 2. v. desface. 3. a (se) întinde, (Mold.) a (se) dişterne. (Acţiunea se ~ pe o anumită perioadă.) 4. a se derula, a evolua, a se întâmpla, a se petrece, (înv.) a se purta. (Iată cum s-au ~ faptele.) 5. a evolua, a merge. (Treaba se ~ bine.) 6. a decurge, a evolua, a se petrece. (Partida s-a ~ în bune condiţii.) 7. v. disputa. 8. a depune, a duce, a efectua, a executa, a face, a îndeplini, a întreprinde, a presta. (A ~ acolo o muncă utilă.) 9. a da, a duce, a purta, a susţine, (înv.) a sta. (Au ~ o luptă continuă pentru ...)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) desfăşura ≠ a (se) înfăşura
(Dicţionar de antonime)