domnisem

DOMNÍ, domnesc, vb. IV. Intranz. A conduce un principat, o ţară, o împărăţie în calitate de domn (3). ♦ Fig. A fi stăpânitor, a stăpâni. Între noi va domni pacea. 2. A o duce foarte bine, a nu avea nici o grijă. 3. Fig. (Despre o înălţime, o clădire etc.) A domina (2). – Din domn.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DOMN//Í ~ésc intranz. 1) A fi domn al unei ţări. 2) fig. A trăi ca un domn; a duce o viaţă din belşug; a huzuri; a se lăfăi. 3) fig. (despre linişte, pace, ordine) A avea loc în exclusivitate. 4) fig. (despre forme de relief, clădiri) A se înălţa impunându-se prin proporţii şi măreţie. ♢ Muntele ~eşte deasupra întinderii. /v. a domni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

rug-domnésc s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

domní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. domnésc, imperf. 3 sg. domneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. domneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
CĂMARĂ DOMNEÁSCĂ s. v. tezaur, vistierie.
(Dicţionar de sinonime)

DOMNÍ vb. (IST.) a cârmui, a conduce, a dirigui, a guverna, a stăpâni, (înv. şi pop.) a oblădui, (înv.) a birui, a chivernisi, a duce, a ocârmui, a povăţui. (Ştefan cel Mare a ~ cu glorie în Moldova.)
(Dicţionar de sinonime)

CARTE DOMNÉASCĂ s. v. hrisov.
(Dicţionar de sinonime)

LOCOTENENT DOMNÉSC s. v. regent.
(Dicţionar de sinonime)

LOCOTENENŢĂ DOMNEÁSCĂ s. v. căimăcămie.
(Dicţionar de sinonime)

CIUPERCĂ DOMNEÁSCĂ s. v. pitarcă.
(Dicţionar de sinonime)