DOVEDÍ, dovedésc, vb. IV. 1. Tranz. A arăta cu probe, cu argumente, cu mărturii existenţa sau inexistenţa unui fapt, a unei situaţii etc.; a demonstra, a proba. 2. Tranz. şi refl. A (se) arăta, a (se) manifesta, a (se) vădi într-un anumit fel. 3. Tranz. (Pop.) A învinge, a birui. ♦ A întrece, a lăsa pe cineva în urmă. 4. Tranz. şi intranz. (Pop.) A prididi, a răzbi; a termina, a isprăvi. – Din sl. dovesti (dovedon).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DOVED//Í ~ésc tranz. 1) A adeveri prin dovezi sau prin fapte concrete; a demonstra; a proba; a arăta; a atesta. 2) pop. A înfrânge într-o luptă sau într-o întrecere; a învinge; a bate; a dispune; a birui. 3) A lăsa în urmă; a întrece; a depăşi. 4) A duce până la capăt; a isprăvi; a încheia; a termina. 5) (vina) A demonstra prin dovezi sigure. 6) A însemna prin sine; a vădi în mod clar. /<sl. dovesti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
dovedí (dovedésc, dovedít), vb. – 1. A arăta, a demonstra. – 2. a atesta, a indica. – 3. A învinge, a răzbi. Sl. dovesti, dovedǫ „a argumenta” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 100; Conev 98), cf. bg. doveždam „conduc”, doveden „condus”. – Der. dovadă, s.f. (probă, mărturie, evidenţă), postverbal (după Conev 98, din sl. dovadŭ, bg. dovod); dovadnic, s.m. (înv., martor); dovedeală, s.f. (demonstraţie, mărturie); doveditor, adj. (care dovedeşte, care adevereşte); nedovedit, adj. (care nu poate fi dovedit; incert; Arg., frumos, fain, fără seamăn).
(Dicţionarul etimologic român)
dovedí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dovedésc, imperf. 3 sg. dovedeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dovedeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DOVEDÍ vb. I. 1. v. confirma. 2. v. demonstra. 3. v. manifesta. 4. a argumenta, a demonstra, a întări, a proba, a susţine. (Şi-a ~ temeinic ideile.) II. v. prididi.
(Dicţionar de sinonime)
DOVEDÍ vb v. asasina, bate, birui, isprăvi, încheia, înfrânge, întrece, învinge, omorî, sfârşi, suprima, termina, ucide.
(Dicţionar de sinonime)
DOVEDÍT adj. adeverit, confirmat, demonstrat, probat, verificat. (Ce ţi-am spus e lucru ~.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DOVED//Í ~ésc tranz. 1) A adeveri prin dovezi sau prin fapte concrete; a demonstra; a proba; a arăta; a atesta. 2) pop. A înfrânge într-o luptă sau într-o întrecere; a învinge; a bate; a dispune; a birui. 3) A lăsa în urmă; a întrece; a depăşi. 4) A duce până la capăt; a isprăvi; a încheia; a termina. 5) (vina) A demonstra prin dovezi sigure. 6) A însemna prin sine; a vădi în mod clar. /<sl. dovesti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
dovedí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dovedésc, imperf. 3 sg. dovedeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dovedeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DOVEDÍ vb. I. 1. v. confirma. 2. v. demonstra. 3. v. manifesta. 4. a argumenta, a demonstra, a întări, a proba, a susţine. (Şi-a ~ temeinic ideile.) II. v. prididi.
(Dicţionar de sinonime)
DOVEDÍ vb v. asasina, bate, birui, isprăvi, încheia, înfrânge, întrece, învinge, omorî, sfârşi, suprima, termina, ucide.
(Dicţionar de sinonime)
DOVEDÍT adj. adeverit, confirmat, demonstrat, probat, verificat. (Ce ţi-am spus e lucru ~.)
(Dicţionar de sinonime)