efeminat

EFEMINÁ, efeminez, vb. I. Tranz. şi refl. 1. (Rar) A (se) moleşi, a (se) înmuia. 2. (Livr.) A face să devină sau a deveni asemănător psihologic sau fizic cu o femeie. – Din fr. efféminer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EFEMINÁT, -Ă, efeminaţi, -te, adj. (Rar) Cu aspect sau caracter feminin, delicat; p. ext. molatic, moleşit. ♦ Iubitor de plăceri. – Din fr. efféminé, lat. effeminatus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EFEMINÁ//T ~tă (~ţi, ~te) Care prin felul său de a fi se aseamănă femeilor; cu caracter femeiesc. /<fr. éffeminé, lat. effeminatus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EFEMINÁ vb. I. tr., refl. (Rar) A (se) asemăna psihologic sau fizic cu o femeie; (fig.) a (se) moleşi, a (se) înmuia. [< fr. efféminer].
(Dicţionar de neologisme)

EFEMINÁT, – Ă adj. Cu caracter femeiesc; molatic. [Cf. fr. efféminé, lat. effeminatus].
(Dicţionar de neologisme)

EFEMINÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni asemănător, psihologic sau fizic, cu o femeie; a (se) deviriliza; (fig.) a (se) moleşi, a (se) înmuia. ♢ (despre homosexuali) a adopta habitudini feminine. (< fr. éffeminer, lat. effeminare)
(Marele dicţionar de neologisme)

EFEMINÁT, -Ă adj. cu caracter femeiesc; molatic. (< fr. efféminé, lat. effeminatus)
(Marele dicţionar de neologisme)

efeminá vb., ind. prez. 1 sg. efeminéz, 3 sg. şi pl. efemineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)