exotismul
EXOTÍSM s.n. Însuşirea de a fi exotic. ♦ Tendinţă în arta şi în literatura europeană, mai ales romantică, de a descrie privelişti şi obiceiuri din ţări exotice. [Pr.: eg-zo-] – Din fr. exotisme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
EXOTÍSM n. 1) Caracter exotic. 2) Tendinţă în literatură şi artă de a zugrăvi în mod abuziv momente exotice. /<fr. exotisme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
EXOTÍSM s.n. Starea a ceea ce este exotic. ♦ Tendinţă literară care se manifestă prin abuzul descrierilor de peisaje şi de obiceiuri exotice. [< fr. exotisme].
(Dicţionar de neologisme)
EXOTÍSM s. n. însuşirea de a fi exotic. ♢ tendinţă în arta şi literatura europeană (romantică) de a descrie idilic peisaje şi obiceiuri exotice. (< fr. exotisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
exotísm s. n. [x pron. gz]
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
EXOTÍSM n. 1) Caracter exotic. 2) Tendinţă în literatură şi artă de a zugrăvi în mod abuziv momente exotice. /<fr. exotisme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
EXOTÍSM s. n. însuşirea de a fi exotic. ♢ tendinţă în arta şi literatura europeană (romantică) de a descrie idilic peisaje şi obiceiuri exotice. (< fr. exotisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
exotísm s. n. [x pron. gz]
(Dicţionar ortografic al limbii române)