explicatiile

EXPLICÁŢIE, explicaţii, s.f. 1. Lămurire, clarificare a unei probleme (dificile), a unui fenomen etc. ♢ Expr. A cere cuiva explicaţii = a cere cuiva socoteală. A avea o explicaţie cu cineva = a discuta cu cineva cu scopul de a se lămuri asupra unui lucru, pentru a înlătura un conflict etc. ♦ Predare a unei lecţii, expunere a unei teme. 2. Cauză. – Din fr. explication, lat. explicatio.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EXPLICÁŢI//E ~i f. 1) v. A EXPLICA. 2) Lămurire a ceea ce este neînţeles; clarificare a unei chestiuni. ♢ A cere ~i (cuiva) a cere (cuiva) socoteală. 3) Cauză, motiv al unei acţiuni sau întâmplări. [G.-D. explicaţiei; Sil. ex-pli-ca-ţi-e] /<fr. explication, lat. explicatio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EXPLICÁŢIE s.f. 1. Explicare; lămurire (a ceea ce este neînţeles, obscur), clarificare a unei chestiuni. ♢ A cere explicaţii (cuiva) = a cere (cuiva) socoteală; a avea o explicaţie cu cineva = a discuta cu cineva în vederea evitării unui diferend. 2. Cauză. [Gen. -iei, var. esplicaţie, esplicaţiune, explicaţiune s.f. / < fr. explication, lat. explicatio].
(Dicţionar de neologisme)

EXPLICÁŢIE s. f. 1. explicare; lămurire (a ceea ce este neînţeles, obscur), clarificare a unei chestiuni. o a cere ĩi (cuiva) = a cere socoteală; a avea o ~ cu cineva = a discuta cu cineva în vederea evitării unui diferent. 2. cauză. 3. operaţie prin care se dezvăluie temeiul sau scopul unei acţiuni, unui fenomen sau eveniment. ♢ rezultatul acestei operaţii; propoziţiile, expresiile prin care se realizează. (< fr. explication, lat. explicatio)
(Marele dicţionar de neologisme)

explicáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. explicáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. explicáţiei; pl. explicáţii, art. explicáţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
EXPLICÁŢIE s. 1. v. lămurire. 2. v. demonstrare. 3. v. comentariu. 4. v. instrucţiuni. 5. v. justificare. 6. v. definiţie.
(Dicţionar de sinonime)