extraordinar
[Sinonime]
EXTRAORDINÁR, -Ă, extraordinari, -e, adj. 1. (Adesea adverbial), Care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobişnuit, nemaipomenit, formidabil, excepţional; (despre oameni) dotat cu calităţi deosebite, excepţionale; (despre lucruri etc.) foarte bun. 2. (Despre legi, măsuri, funcţii etc.) Care depăşeşte cadrul unei reguli, unei măsuri obişnuite. – Din fr. extraordinaire, lat. extraordinarius.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
EXTRAORDINÁR ~ă (~i, ~e) şi adverbial 1) Care este neobişnuit; cu totul ieşit din comun; straşnic; amarnic; grozav. 2) Care se distinge prin anumite calităţi şi suscită admiraţie. 3) (despre persoane) Care se deosebeşte vădit de toţi ceilalţi; înzestrat cu calităţi deosebite. 4) (despre evenimente, şedinţe, adunări etc.) Care nu a fost prevăzut din timp; în afara planului stabilit. /<fr. extraordinaire, lat. extraordinarius
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
EXTRAORDINÁR, -Ă adj. 1. (adesea adv.) Cu totul deosebit, ieşit din comun, neobişnuit, excepţional. 2. (Despre legi, adunări etc.) Care nu este, nu se ţine, nu are loc potrivit regulilor obişnuite. 3. (Despre oameni) Cu mari calităţi; eminent, excepţional. ♦ (Despre lucruri) Foarte bun, excelent [Cf. fr. extraordinaire, lat. extraordinarius].
(Dicţionar de neologisme)
EXTRAORDINÁR, -Ă adj. 1. (şi adv.) ieşit din comun, neobişnuit, excepţional. 2. (despre legi, adunări etc.) care nu este, nu se ţine potrivit regulilor obişnuite. 3. (despre oameni) cu mari calităţi; eminent, excepţional. ♢ (despre lucruri) foarte bun, excelent. (< fr. extraordinaire, lat. extraordinarius)
(Marele dicţionar de neologisme)
extraordinár adj. → ordinar
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
EXTRAORDINÁR adj., adv. 1. adj. colosal, enorm, excepţional, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntâlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfârşit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaş, (livr.) mirabil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal, (arg.) mortal. (A avut un noroc ~.) 2. adj. v. colosal. 3. adj. v. titanic. 4. adj. v. cumplit. 5. adj. v. special. 6. adj. v. perfect. 7. adv. v. foarte. 8. adv. v. sfâşietor.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Extraordinar ≠ obişnuit
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
EXTRAORDINÁR ~ă (~i, ~e) şi adverbial 1) Care este neobişnuit; cu totul ieşit din comun; straşnic; amarnic; grozav. 2) Care se distinge prin anumite calităţi şi suscită admiraţie. 3) (despre persoane) Care se deosebeşte vădit de toţi ceilalţi; înzestrat cu calităţi deosebite. 4) (despre evenimente, şedinţe, adunări etc.) Care nu a fost prevăzut din timp; în afara planului stabilit. /<fr. extraordinaire, lat. extraordinarius
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
EXTRAORDINÁR, -Ă adj. 1. (şi adv.) ieşit din comun, neobişnuit, excepţional. 2. (despre legi, adunări etc.) care nu este, nu se ţine potrivit regulilor obişnuite. 3. (despre oameni) cu mari calităţi; eminent, excepţional. ♢ (despre lucruri) foarte bun, excelent. (< fr. extraordinaire, lat. extraordinarius)
(Marele dicţionar de neologisme)
extraordinár adj. → ordinar
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
EXTRAORDINÁR adj., adv. 1. adj. colosal, enorm, excepţional, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntâlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfârşit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaş, (livr.) mirabil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal, (arg.) mortal. (A avut un noroc ~.) 2. adj. v. colosal. 3. adj. v. titanic. 4. adj. v. cumplit. 5. adj. v. special. 6. adj. v. perfect. 7. adv. v. foarte. 8. adv. v. sfâşietor.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Extraordinar ≠ obişnuit
(Dicţionar de antonime)