falie

FÁLIE, falii, s.f. (Geol.) Ruptură apărută în scoarţa Pământului, ca urmare a mişcărilor tectonice verticale, care desparte două grupuri de straturi; fractură. – Din fr. faille.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FÁLI//E ~i f. geol. Ruptură în scoarţa pământului apărută ca urmare a mişcărilor tectonice verticale. [Art. falia; G.D. faliei; Sil. -li-e] /<fr. faille
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FALIÁ vb. I. tr., refl. (Geol.) A (se) produce o falie, a face o falie, a (se) tăia, a (se) disloca. [Pron. -li-a, p.i. 3 -iază. / < fr. failler].
(Dicţionar de neologisme)

FÁLIE s.f. Ruptură care desparte două blocuri ale scoarţei Pământului, deplasate unul faţă de celălalt. [Gen. -iei. / < fr. faille, cf. lat. fallere – a lăsa să cadă, a nu susţine].
(Dicţionar de neologisme)

FALIÁ vb. tr., refl. a (se) produce o falie, a (se) tăia, a (se) disloca. (< fr. failler)
(Marele dicţionar de neologisme)

FÁLIE s. f. ruptură care desparte două blocuri ale scoarţei Pământului, deplasate unul faţă de celălalt; fractură (3). (< fr. faille)
(Marele dicţionar de neologisme)

faliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. faliéz, 3 sg. şi pl. faliáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. faliéze (sil. -li-e-); ger. faliínd (sil. -li-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fálie s. f. (sil. -li-e), art. fália (sil. -li-a), g.-d. art. fáliei; pl. fálii, art. fáliile (sil. -li-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fălíe¹, fălíi, s.f. (reg., înv.) 1. mărire, pompă, splendoare. 2. fală, fudulie, mândrie, trufie.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

fălíe² s.f. (reg.) rudenie, neam.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
FÁLIE s. (GEOL.) paraclază.
(Dicţionar de sinonime)