FIINŢÁ, fiinţez, vb. I. Intranz. A exista, a fi în fiinţă; a-şi desfăşura activitatea. [Pr.: fi-in-] – Din fiinţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FIINŢÁRE, fiinţări, s.f. Existenţă, viaţă, fiinţă (2). [Pr.: fi-in-] – V. fiinţa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A FIINŢ//Á ~éz intranz. A se afla în realitate; a avea fiinţă; a fi; a exista. [Sil. fi-in-] /Din fiinţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
fiinţá vb. (sil. fi-in-), ind. prez. 1 sg. fiinţéz, 3 sg. şi pl. fiinţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
fiinţáre s. f. (sil. fi-in-), pl. fiinţări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FIINŢÁ vb. v. exista, fi, funcţiona, trăi, vieţui.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FIINŢÁRE, fiinţări, s.f. Existenţă, viaţă, fiinţă (2). [Pr.: fi-in-] – V. fiinţa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
fiinţá vb. (sil. fi-in-), ind. prez. 1 sg. fiinţéz, 3 sg. şi pl. fiinţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
fiinţáre s. f. (sil. fi-in-), pl. fiinţări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FIINŢÁ vb. v. exista, fi, funcţiona, trăi, vieţui.
(Dicţionar de sinonime)