fisticii

FISTÍC s.m. 1. Arbore din ţările calde cu flori mici de culoare verde şi cu fructe conţinând sâmburi comestibili (Pistacia vera). 2. Fruct al fisticului (l), cu sâmburele verde, uleios şi plăcut la gust. [Var.: (2) fâstấc s.m.] – Din tc. fistic, ngr. fistíki.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FISTÍC¹ ~uri m. Fructul fisticului. Îngheţată cu ~ . /<turc. fistik, ngr. fistiki
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FISTÍ//C² ~ci m. Arbore exotic cu flori mici, de culoare verde-gălbuie, şi cu fructe comestibile, bogate în ulei. /<turc. fistik, ngr. fistiki
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

fistíc (fistíci), s.m. – 1. Arbore din ţările calde cu fructe conţinînd sîmburi comestibili. – 2. (S.n.) fructul fisticului. – Var. (înv.) fîstîc. Tc. fistik, arab. fostuq, per. festuq (Şeineanu, II, 173; Lokotsch 620; Ronzevalle 124), cf.ngr. φυστίϰι, alb. festek (Meyer 100), lat. med. festechum, fr. fustet, sp. alfóncigo, port. fistico; cf. forma paralelă din per. pistaq, de unde ngr. πιστάϰη, lat. med. pistacia, fr. pistache, sp. pistacho, sl. pistikŭ. – Der. fistichiu, adj. (înv., verde gălbui; înv., extravagant), din tc. fistiki; fîstîci, vb. (a tulbura, a năuci, a zăpăci), probabil aluzie la culoarea palidă care caracterizează tulburarea, cf. sfecli; fîstîceală, s.f. (confuzie).
(Dicţionarul etimologic român)

fistíc (arbore) s. m., pl. fistíci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fistíc (fruct) s. n., pl. fistícuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)