fugeați dex - definiţie, sinonime, conjugare
FUGÍ, fug, vb. IV. Intranz. 1. A se deplasa cu paşi repezi, a se mişca iute într-o direcţie, a merge în fugă1; a alerga, a goni. ♢ Expr. A-i fugi (cuiva) pământul de sub picioare, se spune când cineva îşi pierde echilibrul şi este gata să cadă sau, fig., când cineva se simte pierdut, când îsi pierde cumpătul. ♦ (Despre lapte şi despre alte lichide) A da în foc (când fierbe). ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „după”) A urmări în fugă1, a alerga pe urmele cuiva pentru a-l ajunge, pentru a-l prinde. ♢ Expr. A-i fugi (cuiva) ochii după cineva = a nu-şi mai putea lua ochii de la cineva, a privi insistent, cu admiraţie, cu dor; a-i plăcea de cineva. A-i fugi (cuiva) ochii pe ceva = a nu-şi putea fixa privirea pe ceva (din cauza strălucirii sau a unei îmbinări de culori) 2. Fig. (Despre vreme sau despre unităţi de timp) A trece repede, a se scurge rapid. 3. Fig. (Despre peisaje din natură) A se perinda prin faţa ochilor cuiva care trece în viteză (călare sau într-un vehicul). 4. A părăsi în grabă (şi pe ascuns) un loc pentru a scăpa de o primejdie, de o constrângere; (despre un deţinut) a evada; (despre un ostaş) a dezerta. ♢ Expr. A fugi în lume = a pleca de acasă (fără să se ştie unde). ♦ (Despre îndrăgostiţi) A-şi părăsi pe ascuns familia, plecând să trăiască împreună. ♦ A se depărta, a se retrage dintr-un loc. ♢ Expr. (Fam.) Fugi de-aici! = a) pleacă!; b) nu mai spune! Fugi de-acolo! = da\' de unde! nici gând să fie aşa! ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A se sustrage, a se eschiva, a evita. ♢ Expr. A fugi printre (sau dintre) degete = a) (despre obiecte) a-i aluneca cuiva ceva din mână; b) (despre persoane) a se strecura cu dibăcie dintr-o împrejurare, a nu se lăsa prins. – Lat. pop. fugire (=fugere).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FUGÍ fug intranz. 1) A se deplasa cu viteză; a alerga. 2) A alerga pe urmele cuiva. 3) A ocoli în fel şi chip; a se eschiva. 4) A pleca întrerupând orice relaţii. 5) fig. (despre timp, fenomene naturale) A trece foarte repede. Timpul fuge. Norii fug. 6) (despre deţinuţi) A scăpa prin fugă (şi pe ascuns); a evada. ~ din închisoare. 7) fam. (despre lichide) A da în foc. /<lat. fugire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

fugí (fúg, fugít), vb. – 1. A alerga, a o lua la goană. – 2. A evada, a scăpa din. – 3. A curge, a se scurge, a trece. – 4. A evita, a ocoli. – Mr. fug, fudzu, fudzită, megl., istr. fug. Lat. fŭgῑre, în loc de clasicul fŭgĕre (Puşcariu 662, Candrea-Dens., 665; REW 3550; DAR), cf. alb. fugoń, it. fuggire, fr. fuir, sp. huir, port. fugir. Cf. fugă.
(Dicţionarul etimologic român)

fugí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. fug, imperf. 3 sg. fugeá; ger. fugínd
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FUGÍ vb. 1. a alerga, a goni, (înv. şi reg.) a cure, (reg.) a (se) încura, (Bucov.) a scopci. (Calul ~.) 2. a se căra, (fam.) a se cărăbăni, a se mătrăşi, a o şterge, a o tuli. (Au ~ de la locul faptei.) 3. v. refugia. 4. v. evada. 5. v. dezerta. 6. a dispărea, (pop.) a lipsi, (fig.) a o şterge. (~ din faţa mea!) 7. v. feri. (~ din calea lui!) 8. v. sustrage.
(Dicţionar de sinonime)

FUGI interj. pleacă!, (pop.) tiva!, (prin nord-estul Olt.) tiutiu!
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fu fug fuge fugea fugeat

Cuvinte se termină cu literele: ti ati eati geati ugeati