garniturÃ
[Sinonime]
GARNITÚRĂ, garnituri, s.f. 1. Accesoriu folosit pentru a împodobi sau a completa un lucru. ♦ Adaos constând din legume, salată etc., care se serveşte la friptură. 2. Piesă sau ansamblu de piese demontabile care completează, întăresc sau protejează o piesă, micşorându-i uzura; piesă care asigură îmbinarea perfectă a două elemente prin care circulă un fluid. 3. Grup de mai multe lucruri de acelaşi gen care împreună formează un ansamblu unitar. ♦ Totalitatea uneltelor, sculelor, pieselor etc. de acelaşi fel folosite într-un atelier sau într-o exploatare. ♦ Totalitatea pieselor de acelaşi gen ale unei maşini. ♢ Garnitură de litere = serie de litere şi de semne cu caractere tipografice identice, cuprinzând toate corpurile caracterului respectiv. ♦ Ansamblu format din locomotiva şi vagoanele unui tren. 4. Totalitatea jucătorilor care alcătuiesc o echipă sportivă; formaţie. – Din fr. garniture.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GARNITÚR//Ă ~i f. 1) Accesoriu folosit drept completare sau ornament al unui obiect. 2) Adaos, de obicei, de legume sau paste făinoase preparate, care se serveşte cu mâncăruri, în special, din carne. 3) Piesă demontabilă care protejează sau fixează altă piesă. ~ de frână. 4) Placă elastică care se fixează între două piese rigide pentru a le etanşa. ~ de robinet. ~ de piele. 5) Grup de obiecte asortate, care alcătuiesc un ansamblu; totalitate de obiecte de acelaşi gen cu destinaţie specială; complet. ~ de autovehicule. ~ de mobilă. ♢ ~ de tren totalitate a vagoanelor ce formează un tren. [G.-D. garniturii] /<fr. garniture, germ. Garnitur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
GARNITÚRĂ s.f. 1. Accesoriu care serveşte la împodobirea sau la completarea unui lucru; podoabă, ornament. 2. Adaos de legume, salată etc. care se serveşte la friptură. 3. Piesă sau ansamblu de piese demontabile care se fixează pe piese supuse uzurii prin frecare pentru a le proteja; piesă cu care se etanşează două elemente prin care circulă un fluid. 4. Grup de obiecte, de unelte etc. asemănătoare care formează un asortiment complet. 5. Ansamblu de piese de acelaşi gen, folosite într-un atelier, într-o exploatare etc. ♦ Totalitatea pieselor de acelaşi fel ale unei maşini. ♢ Garnitură de litere = serie de caractere de acelaşi fel, dar de corpuri diferite. ♦ Ansamblu format din locomotiva şi vagoanele unui tren. [< fr. garniture].
(Dicţionar de neologisme)
GARNITÚRĂ s. f. 1. accesoriu pentru împodobirea sau completarea unui lucru; podoabă, ornament. 2. adaos de legume, salată etc. care se serveşte la friptură. 3. element plastic de etanşare între piesele rigide; ansamblu de piese demontabile care se fixează pe piese supuse uzurii prin frecare, pentru a le proteja. 4. ansamblu de obiecte, piese, scule etc. care formează un asortiment complet. ♢ totalitatea pieselor de acelaşi fel ale unei maşini. ♢ echipă (completă). o ~ de tren = ansamblu format din locomotivă şi vagoanele unui tren. 5. greementul unui catarg, unei vergi, unei vele. 6. ~ de cromozomi = totalitatea cromozomilor din celulele somatice ale unui individ. 7. (poligr.) ~ de litere = serie de caractere de acelaşi fel, dar de corpuri diferite. (< fr. garniture)
(Marele dicţionar de neologisme)
garnitúră s. f., g.-d. art. garnitúrii; pl. garnitúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
GARNITÚRĂ s. set, (rar) sortiment. (O ~ completă de cuţite.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GARNITÚR//Ă ~i f. 1) Accesoriu folosit drept completare sau ornament al unui obiect. 2) Adaos, de obicei, de legume sau paste făinoase preparate, care se serveşte cu mâncăruri, în special, din carne. 3) Piesă demontabilă care protejează sau fixează altă piesă. ~ de frână. 4) Placă elastică care se fixează între două piese rigide pentru a le etanşa. ~ de robinet. ~ de piele. 5) Grup de obiecte asortate, care alcătuiesc un ansamblu; totalitate de obiecte de acelaşi gen cu destinaţie specială; complet. ~ de autovehicule. ~ de mobilă. ♢ ~ de tren totalitate a vagoanelor ce formează un tren. [G.-D. garniturii] /<fr. garniture, germ. Garnitur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
GARNITÚRĂ s. f. 1. accesoriu pentru împodobirea sau completarea unui lucru; podoabă, ornament. 2. adaos de legume, salată etc. care se serveşte la friptură. 3. element plastic de etanşare între piesele rigide; ansamblu de piese demontabile care se fixează pe piese supuse uzurii prin frecare, pentru a le proteja. 4. ansamblu de obiecte, piese, scule etc. care formează un asortiment complet. ♢ totalitatea pieselor de acelaşi fel ale unei maşini. ♢ echipă (completă). o ~ de tren = ansamblu format din locomotivă şi vagoanele unui tren. 5. greementul unui catarg, unei vergi, unei vele. 6. ~ de cromozomi = totalitatea cromozomilor din celulele somatice ale unui individ. 7. (poligr.) ~ de litere = serie de caractere de acelaşi fel, dar de corpuri diferite. (< fr. garniture)
(Marele dicţionar de neologisme)
garnitúră s. f., g.-d. art. garnitúrii; pl. garnitúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
GARNITÚRĂ s. set, (rar) sortiment. (O ~ completă de cuţite.)
(Dicţionar de sinonime)