generalilor
[Sinonime]
GENERÁL1, generali, s.m. Denumire generică pentru gradele de ofiţeri superioare gradului de colonel; persoană care are un astfel de grad. [Var.: ghenerár, ghinărár s.m.] – Din fr. général. Cf. rus. g h e n e r a l.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GENERÁL2, -Ă, generali, -e, adj. 1. Care este comun tuturor (sau marii majorităţi a) fiinţelor sau obiectelor dintr-o anumită categorie. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este comun tuturor (sau marii majorităţi a) fiinţelor sau obiectelor dintr-o anumită categorie; spec. categorie filozofică reflectând trăsăturile esenţiale comune obiectelor dintr-o clasă. ♦ (Despre un fenomen sau o situaţie) Care priveşte pe toţi, care cuprinde pe toţi, la care participă toţi (sau marea majoritate). 2. Care priveşte ceva în ansamblu, în trăsăturile fundamentale, care se ocupă în linii mari de ceva. ♢ Cultură generală = cultură bazată pe cunoaşterea elementelor fundamentale ale creaţiilor din diferite domenii ale ştiinţei şi artei. ♢ Loc. adv. în general = în linii mari; fără referire la un caz anumit. 3. Care se întâmplă, care există pe o întindere mare, care cuprinde o arie foarte largă sau totul. 4. Care are toată răspunderea în conducerea unei anumite diviziuni dintr-o instituţie, dintr-o întreprindere etc. Director general. – Din fr. général, lat. generalis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GENERÁL1 ~ă (~i, ~e) 1) (în opoziţie cu particular, individual) Care se referă la toate cazurile sau la toţi indivizii. Observaţii ~e. Regulă ~ă. 2) Care interesează pe marea majoritate sau pe toţi; la care participă marea majoritate sau toţi. Grevă ~ă. ♢ Repetiţie ~ă ultima repetiţie înaintea unei reprezentaţii în public. 3) şi substantival Care este propriu tuturor elementelor unei clase; comun. Trăsătură ~ă. 4) Care cuprinde esenţialul. Plan ~. ♢ În ~ luând în consideraţie doar cazurile de bază; fără referire la un caz particular. În linii ~e (sau mari) în ansamblu; exceptând detaliile. 5) (în opoziţie cu local) Care se extinde peste tot; care cuprinde ceva în întregime. Anestezie ~ă. 6) Care poartă toată răspunderea în conducerea unui dome-niu de activitate. Director ~. /<lat. generalis, fr. général
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
GENERÁL2 ~i m. Ofiţer cu grad superior celui de colonel. ♢ ~-maior ofiţer cu grad superior celui de colonel şi inferior celui de general-locotenent. ~-locotenent ofiţer cu grad superior celui de general-maior şi inferior celui de general-colonel. ~-colonel ofiţer cu grad superior celui de general-locotenent şi inferior celui de general de armată. ~ de armată ofiţer cu grad superior celui de general-colonel. /<fr. général, germ. General
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
generál (generálă), adj. – Care este comun tuturor fiinţelor sau obiectelor din aceeaşi categorie. Fr. général. – Der. general, s.m. (grad de ofiţer superior), din fr., cu multe var. înv. sau pop.: gheneral, ghenerar, ghineral, ghinărar(iu), intrare în limbă din sec. XVIII prin intermediul rus. – Der. (din fr.) generalisim, s.m.; generalitate, s.f.; generaliza, vb.
(Dicţionarul etimologic român)
GENERÁL s.m. Cel mai mare grad în ierarhia militară; (p. ext.) şef al unei armate, comandant militar. ♦ Persoană care deţine acest grad. [Cf. fr. général, rus. gheneral, germ. General].
(Dicţionar de neologisme)
GENERÁL, -Ă adj. 1. Comun, aplicabil unui mare număr de persoane, de fiinţe sau de lucruri dintr-o anumită categorie. ♦ Care priveşte multă lume, la care ia parte multă lume. 2. Universal. ♦ Care priveşte (se ocupă de) ceva în linii mari, în ansamblu, în ceea ce are esenţial. ♦ (Despre noţiuni) Care rezultă dintr-o generalizare. 3. Care are loc, care există pe o mare întindere. 4. (Despre funcţii, grade etc.) De rang superior; care poartă răspunderea unei direcţii, a unei instituţii, a unei întreprinderi etc. // s.n. (Fil.) Categorie filozofică care desemnează unitatea trăsăturilor fundamentale ale unei clase de obiecte şi procese care, desemnând esenţialul, se manifestă ca lege a existenţei şi dezvoltării acestora. [Cf. fr. général, it. generale, lat. generalis].
(Dicţionar de neologisme)
GENERÁL1 s. m. 1. cel mai mare grad în ierarhia militară; (p. ext.) şef al unei armate, comandant militar. 2. superior al unui ordin religios. (< fr. général, rus. gheneral)
(Marele dicţionar de neologisme)
GENERÁL2-Ă I. adj. 1. comun, aplicabil unui mare număr de persoane, fiinţe sau obiecte dintr-o anumită categorie. ♢ care priveşte pe toţi, la care ia parte multă lume. 2. universal. ♢ care priveşte, se ocupă de ceva în linii mari, în ceea ce are esenţial. ♢ (despre noţiuni) care rezultă dintr-o generalizare. 3. care are loc, există pe o mare întindere. 4. (despre funcţii, grade etc.) de rang superior; care poartă răspunderea unei direcţii, a unei instituţii, întreprinderi etc. II. s. n. categorie desemnând unitatea trăsăturilor fundamentale, esenţiale ale unei clase de obiecte şi procese, care se manifestă ca lege a existenţei şi dezvoltării acestora. (< fr. général, lat. generalis)
(Marele dicţionar de neologisme)
generál-maiór s. m. (sil. -ior), pl. generáli-maióri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
generál de armátă s. m. + prep. + s. f., pl. generáli de armátă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
generál-colonél s. m., pl. generáli-colonéi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
generál adj. m., pl. generáli; f. sg. generálă, pl. generále
(Dicţionar ortografic al limbii române)
generál s. m., pl. generáli
(Dicţionar ortografic al limbii române)
generál-locotenént s. m., pl. generáli-locotenénţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
în generál loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
GENERÁL adj. 1. colectiv, comun, obştesc, public. (Probleme de interes ~.) 2. obştesc, universal. 3. v. unanim.
(Dicţionar de sinonime)
GENERAL DE BRIGÁDĂ s. (MIL.) (înv.) brigadier.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
General ≠ individual, particular
(Dicţionar de antonime)
General ≠ unic
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GENERÁL2, -Ă, generali, -e, adj. 1. Care este comun tuturor (sau marii majorităţi a) fiinţelor sau obiectelor dintr-o anumită categorie. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este comun tuturor (sau marii majorităţi a) fiinţelor sau obiectelor dintr-o anumită categorie; spec. categorie filozofică reflectând trăsăturile esenţiale comune obiectelor dintr-o clasă. ♦ (Despre un fenomen sau o situaţie) Care priveşte pe toţi, care cuprinde pe toţi, la care participă toţi (sau marea majoritate). 2. Care priveşte ceva în ansamblu, în trăsăturile fundamentale, care se ocupă în linii mari de ceva. ♢ Cultură generală = cultură bazată pe cunoaşterea elementelor fundamentale ale creaţiilor din diferite domenii ale ştiinţei şi artei. ♢ Loc. adv. în general = în linii mari; fără referire la un caz anumit. 3. Care se întâmplă, care există pe o întindere mare, care cuprinde o arie foarte largă sau totul. 4. Care are toată răspunderea în conducerea unei anumite diviziuni dintr-o instituţie, dintr-o întreprindere etc. Director general. – Din fr. général, lat. generalis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
GENERÁL2 ~i m. Ofiţer cu grad superior celui de colonel. ♢ ~-maior ofiţer cu grad superior celui de colonel şi inferior celui de general-locotenent. ~-locotenent ofiţer cu grad superior celui de general-maior şi inferior celui de general-colonel. ~-colonel ofiţer cu grad superior celui de general-locotenent şi inferior celui de general de armată. ~ de armată ofiţer cu grad superior celui de general-colonel. /<fr. général, germ. General
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
generál (generálă), adj. – Care este comun tuturor fiinţelor sau obiectelor din aceeaşi categorie. Fr. général. – Der. general, s.m. (grad de ofiţer superior), din fr., cu multe var. înv. sau pop.: gheneral, ghenerar, ghineral, ghinărar(iu), intrare în limbă din sec. XVIII prin intermediul rus. – Der. (din fr.) generalisim, s.m.; generalitate, s.f.; generaliza, vb.
(Dicţionarul etimologic român)
GENERÁL s.m. Cel mai mare grad în ierarhia militară; (p. ext.) şef al unei armate, comandant militar. ♦ Persoană care deţine acest grad. [Cf. fr. général, rus. gheneral, germ. General].
(Dicţionar de neologisme)
GENERÁL, -Ă adj. 1. Comun, aplicabil unui mare număr de persoane, de fiinţe sau de lucruri dintr-o anumită categorie. ♦ Care priveşte multă lume, la care ia parte multă lume. 2. Universal. ♦ Care priveşte (se ocupă de) ceva în linii mari, în ansamblu, în ceea ce are esenţial. ♦ (Despre noţiuni) Care rezultă dintr-o generalizare. 3. Care are loc, care există pe o mare întindere. 4. (Despre funcţii, grade etc.) De rang superior; care poartă răspunderea unei direcţii, a unei instituţii, a unei întreprinderi etc. // s.n. (Fil.) Categorie filozofică care desemnează unitatea trăsăturilor fundamentale ale unei clase de obiecte şi procese care, desemnând esenţialul, se manifestă ca lege a existenţei şi dezvoltării acestora. [Cf. fr. général, it. generale, lat. generalis].
(Dicţionar de neologisme)
GENERÁL1 s. m. 1. cel mai mare grad în ierarhia militară; (p. ext.) şef al unei armate, comandant militar. 2. superior al unui ordin religios. (< fr. général, rus. gheneral)
(Marele dicţionar de neologisme)
GENERÁL2-Ă I. adj. 1. comun, aplicabil unui mare număr de persoane, fiinţe sau obiecte dintr-o anumită categorie. ♢ care priveşte pe toţi, la care ia parte multă lume. 2. universal. ♢ care priveşte, se ocupă de ceva în linii mari, în ceea ce are esenţial. ♢ (despre noţiuni) care rezultă dintr-o generalizare. 3. care are loc, există pe o mare întindere. 4. (despre funcţii, grade etc.) de rang superior; care poartă răspunderea unei direcţii, a unei instituţii, întreprinderi etc. II. s. n. categorie desemnând unitatea trăsăturilor fundamentale, esenţiale ale unei clase de obiecte şi procese, care se manifestă ca lege a existenţei şi dezvoltării acestora. (< fr. général, lat. generalis)
(Marele dicţionar de neologisme)
generál-maiór s. m. (sil. -ior), pl. generáli-maióri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
generál de armátă s. m. + prep. + s. f., pl. generáli de armátă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
generál-colonél s. m., pl. generáli-colonéi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
generál adj. m., pl. generáli; f. sg. generálă, pl. generále
(Dicţionar ortografic al limbii române)
generál s. m., pl. generáli
(Dicţionar ortografic al limbii române)
generál-locotenént s. m., pl. generáli-locotenénţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
în generál loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
GENERÁL adj. 1. colectiv, comun, obştesc, public. (Probleme de interes ~.) 2. obştesc, universal. 3. v. unanim.
(Dicţionar de sinonime)
GENERAL DE BRIGÁDĂ s. (MIL.) (înv.) brigadier.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
General ≠ individual, particular
(Dicţionar de antonime)
General ≠ unic
(Dicţionar de antonime)