ger

GER, geruri, s.n. Temperatură atmosferică foarte scăzută (specifică perioadei din toiul iernii); frig foarte mare. – Lat. gelu.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GER ~uri n. Stare atmosferică caracterizată prin temperatura foarte joasă a aerului (sub zero grade); frig mare. ♢ ~ de crapă pietrele (sau lemnele) ger foarte mare. /<lat. gelu(m)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ger (géruri), s.n. – Frig foarte mare. Mr. ger. Lat. gĕlum (Puşcariu 707; Candrea-Dens., 732; REW 3718; DAR), cf. it. gelo, prov., cat. gel, sp. hielo. – Der. Gerar, s.m. (ianuarie), pe care Hasdeu, Col. lui Traian, 1883, 224, îl considera rezultat al unei încrucişări a lat. Ianuarius cu ger, şi Pascu, Beiträge, 10, drept rezultat al lui ghenar ‹ ngr. γενάρι; geros, adj. (glacial); gerui, vb. (a îngheţa, a se face frig); geruială, s.f. (frig; promoroacă). – Cf. degera.
(Dicţionarul etimologic român)

GER¹- v. geronto-.
(Dicţionar de neologisme)

-GER² Element secund de compunere savantă cu semnificaţia „purtător”, „care poartă”. V. -for. [Cf. it. -gero, fr. -gère, lat. -gerus < gerere – a purta].
(Dicţionar de neologisme)

ger s. n., pl. géruri
(Dicţionar ortografic al limbii române)