ginii

GINÍ, ginesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A observa, a vedea, a zări. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

giní (ginésc, ginít), vb. – (Arg.) A privi, a băga de seamă. Ţig. ğan- „a cunoaşte” (Graur 156; Juilland 165). – Der. gineală, s.f. (observaţie); ginitor, s.m. (observator). Cf. geană.
(Dicţionarul etimologic român)

gini, ginesc I v.t. v. gimbili. II v.r. a privi, a se uita. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

giní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ginésc, imperf. 3 sg. gineá; conj. prez. 3 sg. şi pl. gineáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
GINÍ vb. v. observa, vedea, zări.
(Dicţionar de sinonime)