gliganul

GLIGÁN, gligani, s.m. 1. (Înv. şi reg.) Porc mistreţ. 2. Fig. (Pop. şi fam.) Găligan. – Din bg. gligan.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GLIGÁN ~i m. 1) înv. Porc sălbatic; mistreţ. 2) fig. fam. Om foarte înalt; găligan; lungan. /<bulg. gligan
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

gligán (gligáni), s.m. – 1. Porc mistreţ. – 2. Persoană ca un cal, uriaşă. – Var. găligan, gîligan. Bg. gligan (Conev 56; Candrea, Conv. lit., XXXIV, 1132; DAR); însă originea din bg. nu este cunoscută, cf. Mladenov 101, care pleacă de la un sl. *klikŭ. Var. se folosesc numai cu al doilea sens.
(Dicţionarul etimologic român)

gligán s. m., pl. gligáni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
GLIGÁN s. v. mistreţ, porc mistreţ, porc sălbatic.
(Dicţionar de sinonime)