haidăul

HAIDĂU, haidăi, s.m. (Reg.) 1. Păzitor de vite (mari). 2. Haidamac (1). 3. (Art.) Dans fecioresc dint-un ciclu de dansuri populare româneşti răspândite în jurul Aiudului, cu mişcare moderată; melodie după care se execută acest dans. – Din magh. hajtó „mânător, gonaci”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HAIDẮ//U ~i m. 1) înv. Păzitor şi îngrijitor de vite; văcar. ♢ A fi ~ul cuiva a fi sluga cuiva. 2) Bărbat înalt şi puternic (care umblă fără rost); haidamac. /<ung. hajtó
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

haidău s. m., art. haidăul; pl. haidăi, art. haidăii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

haidău² s.n. (reg.) joc ţărănesc.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
HAIDĂU s. v. văcar.
(Dicţionar de sinonime)