hipoacuziilor

HIPOACUZÍE, hipoacuzii, s.f. Slăbire a acuităţii auzului. [Pr.: -po-a-] – Din fr. hypoacousie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HIPOACUZÍE s.f. Slăbire a acuităţii urechii, a auzului; surditate. [Pron. -po-a-, gen. -iei. / < fr. hypoacousie, cf. gr. hypo – sub, akouein – a auzi].
(Dicţionar de neologisme)

HIPOACUZÍE s. f. hipoestezie a auzului. (< fr. hypoacousie)
(Marele dicţionar de neologisme)

hipoacuzíe s. f. (sil. -po-a-), art. hipoacuzía, g.-d. art. hipoacuzíei; pl. hipoacuzíi, art. hipoacuzíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)