hipoplazie

HIPOPLAZÍE, hipoplazii, s.f. Dezvoltare incompletă sau insuficientă a unui organ sau a unui ţesut. – Din fr. hypoplasie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HIPOPLAZÍE f. Stare patologică constând în dezvoltarea insuficientă a unui ţesut sau a unui organ. /<fr. hypoplasie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

HIPOPLAZÍE s.f. (Biol.) Dezvoltare incompletă a unui organ sau a unui ţesut. [Gen. -iei. / < fr. hypoplasie, cf. gr. hypo – sub, plassein – a forma].
(Dicţionar de neologisme)

HIPOPLAZÍE s. f. dezvoltare incompletă a unui ţesut sau organ. (< fr. hypoplasie)
(Marele dicţionar de neologisme)

hipoplazíe s. f. (sil. -pla-), art. hipoplazía, g.-d. art. hipoplazíei; pl. hipoplazíi, art. hipoplazíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)