hipostil

HIPOSTÍL, hipostiluri, s.n. Încăpere mare din palatele sau templele egiptene, cu plafonul susţinut de coloane. ♢ (Adjectival, f.) Sală hipostilă. – Din fr. hypostyle.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HIPOSTÍL, -Ă adj., s.n. (Sală mare) cu plafonul susţinut de coloane. [Pl. -luri, -le. / < fr. hypostyle, cf. gr. hypo – sub, stylos – coloană].
(Dicţionar de neologisme)

HIPOSTÍL, -Ă adj., s. n. (sală mare) cu plafonul susţinut de coloane (echidistante). (< fr. hypostyle)
(Marele dicţionar de neologisme)

hipostíl² (-pos-til / -po-stil) s. n., pl. hipostíluri
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

hipostíl¹ (-pos-til / -po-stil) adj. m., f. hipostílă; pl. f. hipostíle
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

hipostíl s. n. (sil. mf. -stil), pl. hipostíluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)