impur
[Sinonime]
IMPÚR, -Ă, impuri, -e, adj. 1. Care nu este pur; murdar. ♦ Fig. Corupt, murdar. 2. (Chim.) Amestecat cu altă substanţă (nevaloroasă). – Din fr. impur, lat. impurus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IMPÚR ~ă (~i, ~e) 1) Care nu este pur; cu impurităţi; murdar. 2) chim. (despre substanţe) Care are în componenţa sa impurităţi. 3) fig. (despre persoane) Care este corupt; lipsit de integritate morală; nemoral; imoral. /<fr. impur, lat. impurus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
IMPÚR, -Ă adj. Care nu este pur; compus din substanţe diferite, amestecat. ♦ (Fig.) Murdar, corupt. [Cf. fr. impur, lat. impurus].
(Dicţionar de neologisme)
IMPÚR, -Ă adj. care nu este pur; murdar. (< fr. impur, lat. impurus)
(Marele dicţionar de neologisme)
impúr adj. m. pur
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
IMPÚR adj. murdar, necurat, (pop.) spurcat. (Apă potabilă devenită ~.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Impur ≠ pur
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IMPÚR ~ă (~i, ~e) 1) Care nu este pur; cu impurităţi; murdar. 2) chim. (despre substanţe) Care are în componenţa sa impurităţi. 3) fig. (despre persoane) Care este corupt; lipsit de integritate morală; nemoral; imoral. /<fr. impur, lat. impurus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
IMPÚR, -Ă adj. care nu este pur; murdar. (< fr. impur, lat. impurus)
(Marele dicţionar de neologisme)
impúr adj. m. pur
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
IMPÚR adj. murdar, necurat, (pop.) spurcat. (Apă potabilă devenită ~.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Impur ≠ pur
(Dicţionar de antonime)