ÍNDEX, (1) indexuri, s.n., (2) indecşi, s.m. 1. S.n. Listă alfabetică sau pe materii pusă la sfârşitul sau la începutul unei cărţi sau apărută în volum separat, cuprinzând materiile, autorii sau cuvintele conţinute în ea, cu indicarea paginilor (şi a volumelor) unde se găsesc; indice (5). ♢ Index bibliografic = lucrare de îndrumare bibliografică, cuprinzând lista principalelor scrieri privitoare la o problemă, însoţită uneori de adnotări asupra conţinutului lor. ♢ Expr. A pune la index = a) a trece o carte în lista cărţilor interzise; b) fig. (fam.) a socoti, a trata pe cineva ca nedemn, nevrednic sau primejdios. 2. S.m. Degetul arătător. [Acc. şi: (2) indéx] – Din lat., fr. index.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÍNDEX ~uri n. Listă (alfabetică) a numelor citate, termenilor sau materiilor cuprinse într-o carte cu indicarea paginilor unde se află; indice. /<lat., fr. index
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ÍNDEX s.n. 1. Listă (alfabetică) a numelor, a termenilor sau a materiilor cuprinse într-o lucrare; indice. ♦ Lucrare de sine stătătoare cuprinzând liste de publicaţii, instituţii, adrese etc. 2. Listă a cărţilor interzise de biserica catolică, întocmită de un organ special format din cardinali şi numit Congregaţia indexului. ♢ A pune la index = a trece o lucrare în lista cărţilor interzise; (fig.) a exclude pe cineva de la cinstirea cuvenită, a socoti pe cineva nedemn, a-l nesocoti. 3. Degetul arătător. [Pl. -exuri, (3, s.m.) -ecşi. / cf. fr. index, lat. index].
(Dicţionar de neologisme)
ÍNDEX I. s. n. 1. listă (alfabetică) a numelor, termenilor sau materiilor cuprinse într-o lucrare; indice (II,1). o ~ bibliografic = lucrare de îndrumare bibliografică, cuprizând lista principalelor scrieri privitoare la o problemă. 2. listă a cărţilor interzise de biserica catolică; (p. ext.) listă de cărţi interzise. o a pune la ~ = a) a trece o lucrare în lista cărţilor interzise; b) a exclude pe cineva de la cinstirea cuvenită, a socoti pe cineva nedemn sau periculos. II. s. m. 1. (inform.) parametru care evoluează cu fiecare repetare a unei bucle a programului unui ordinator. 2. degetul arătător. (< lat., fr. index)
(Marele dicţionar de neologisme)
indéx (deget) s. m., pl. indécşi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
índex (listă) s. n., pl. índexuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÍNDEX s. v. arătătorul.
(Dicţionar de sinonime)
ÍNDEX s. v. indice.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÍNDEX ~uri n. Listă (alfabetică) a numelor citate, termenilor sau materiilor cuprinse într-o carte cu indicarea paginilor unde se află; indice. /<lat., fr. index
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ÍNDEX I. s. n. 1. listă (alfabetică) a numelor, termenilor sau materiilor cuprinse într-o lucrare; indice (II,1). o ~ bibliografic = lucrare de îndrumare bibliografică, cuprizând lista principalelor scrieri privitoare la o problemă. 2. listă a cărţilor interzise de biserica catolică; (p. ext.) listă de cărţi interzise. o a pune la ~ = a) a trece o lucrare în lista cărţilor interzise; b) a exclude pe cineva de la cinstirea cuvenită, a socoti pe cineva nedemn sau periculos. II. s. m. 1. (inform.) parametru care evoluează cu fiecare repetare a unei bucle a programului unui ordinator. 2. degetul arătător. (< lat., fr. index)
(Marele dicţionar de neologisme)
indéx (deget) s. m., pl. indécşi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
índex (listă) s. n., pl. índexuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÍNDEX s. v. arătătorul.
(Dicţionar de sinonime)
ÍNDEX s. v. indice.
(Dicţionar de sinonime)