izomeriza
[Conjugare]
IZOMERIZÁ, pers. 3 izomerizează, vb. I. Refl. (Despre substanţe chimice) A se transforma într-un izomer în urma unei reacţii sau prin acţiunea unui agent fizic. – Din fr. isomériser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A IZOMERIZ//Á pers. 3 ~eáză intranz. A se transforma într-un izomer. /<fr. isomériser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
IZOMERIZÁ vb. I. tr. A transforma prin izomerizare. [Var. isomeriza vb. I. / < fr. isomériser].
(Dicţionar de neologisme)
IZOMERIZÁ vb. refl. (despre compuşi chimici) a se transforma într-un izomer al său. (< fr. isomériser)
(Marele dicţionar de neologisme)
izomerizá vb., ind. prez. 3 sg. izomerizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A IZOMERIZ//Á pers. 3 ~eáză intranz. A se transforma într-un izomer. /<fr. isomériser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
IZOMERIZÁ vb. refl. (despre compuşi chimici) a se transforma într-un izomer al său. (< fr. isomériser)
(Marele dicţionar de neologisme)
izomerizá vb., ind. prez. 3 sg. izomerizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)