lichenul

LICHÉN, licheni, s.m. 1. (La pl.) Grup de plante inferioare ale caror tal este compus dintr-o ciupercă şi o algă aflate în simbioză, care cresc pe scoarţa arborilor bătrâni, pe ziduri, pe stânci, etc.; (şi la sg.) plantă care face parte din acest grup. 2. Boală de piele cu evoluţie cronică, caracterizată prin apariţia pe piele a unor proeminenţe care provoacă mâncărime, prin îngroşarea şi pigmentarea excesivă a pielii. – Din fr. lichen
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LICHÉN ~i m. Plantă inferioară compusă din două organisme aflate în simbioză (o ciupercă şi o algă), care creşte mai ales pe stânci sau pe coaja copacilor bătrâni. /<fr. lichen
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LICHÉNI s.m.pl. 1. Grup de plante criptogame, cu talul format din simbioza unei ciuperci şi a unei alge, care cresc pe scoarţa copacilor, pe ziduri etc.; (la sg.) plantă din acest grup. 2. (Med.; la sg.) Boală de piele caracterizată prin mici papule, având cauze multiple. [< fr. lichens, sg. lichen].
(Dicţionar de neologisme)

LICHÉNI¹ s. m. pl. 1. plante criptogame, cu talul din simbioza unei ciuperci şi a unei alge, care cresc pe scoarţa copacilor, pe ziduri. 2. (sg.) dermatoză caracterizată prin mici papule, care provoacă mâncărime. (< fr. lichens)
(Marele dicţionar de neologisme)

LICHENI²-/LICHENO- elem. „licheni”. (< fr. lichéni-, lichéno-, cf. lat. lichen)
(Marele dicţionar de neologisme)

lichén s. m., pl. lichéni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
LICHÉN s. 1. (BOT.) (reg.) muşchi creţ, muşchi de munte. 2. (MED.) (pop.) păducel.
(Dicţionar de sinonime)