limitară

LIMITÁ, limitez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) fixa între anumite limite sau graniţe; a (se) mărgini, a (se) restrânge, a (se) îngrădi. – Din fr. limiter, lat. limitare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A LIMIT//Á ~éz tranz. A readuce la anumite limite; a restrânge; a delimita. ~ puterea cuiva. ~ un buget. /<fr. limiter, lat. limitare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE LIMIT//Á mă ~éz intranz. A-şi impune anumite limite; a se mărgini. /<fr. limiter, lat. limitare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LIMITÁ vb. I. tr., refl. A (se) mărgini, a (se) fixa între anumite limite, a (se) restrânge. [< fr. limiter, it., lat. limitare].
(Dicţionar de neologisme)

LIMITÁ vb. tr., refl. 1. a (se) mărgini, a (se) fixa între anumite limite, a (se) restrânge. 2. a menţine nivelul unui semnal electric în limite prestabilite. (< fr. limiter, lat. limitare)
(Marele dicţionar de neologisme)

limitá vb., ind. prez. 1 sg. limitéz, 3 sg. şi pl. limiteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

situáţie-límită s. f. (sil. -tu-a-ţi-e), art. situáţia-límită (sil. -ţi-a)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
LIMITÁ vb. 1. v. delimita. 2. v. mărgini. 3. v. localiza. 4. v. restrânge. 5. v. restrânge. 6. v. reduce. 7. a mărgini, a restrânge, (fig.) a îngrădi. (A ~ drepturile cuiva.)
(Dicţionar de sinonime)