luteranismul
LUTERANÍSM s.n. Doctrină a protestantismului german, întemeiată în sec. XVI de Martin Luther, care consideră esenţială pentru mântuire credinţa şi nu cultul religios, pe care l-a simplificat. – Din fr. luthéranisme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
LUTERANÍSM n. Doctrină a protestantismului german întemeiată de Martin Luther, care pune accentul pe credinţă şi nu pe cultul religios, pe care l-a simplificat. /<fr. luthéra-nisme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
LUTERANÍSM s.n. Denumire generală a confesiunii religioase creştine separate de catolicism prin reformele din sec. XVI. V. protestantism. [< fr. luthéranisme, cf. Luther – reformator al bisericii creştine din Germania în sec. XVI].
(Dicţionar de neologisme)
LUTERANÍSM s. n. doctrină a protestantismului german, întemeiată de Martin Luther, care consideră esenţială pentru „mântuire” credinţa şi nu cultul religios, pe care l-a simplificat. (< fr. luthéranisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
luteranísm s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
LUTERANÍSM n. Doctrină a protestantismului german întemeiată de Martin Luther, care pune accentul pe credinţă şi nu pe cultul religios, pe care l-a simplificat. /<fr. luthéra-nisme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
LUTERANÍSM s. n. doctrină a protestantismului german, întemeiată de Martin Luther, care consideră esenţială pentru „mântuire” credinţa şi nu cultul religios, pe care l-a simplificat. (< fr. luthéranisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
luteranísm s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)