LÁMURĂ s.f. Partea cea mai bună, mai curată şi mai aleasă dintr-un lucru; floarea, fruntea, crema unui lucru. – Lat. lamina sau *lam(i)nula.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
LĂMURÍ, lămuresc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A ajuta pe cineva să înţeleagă sau a înţelege, a ajunge să înţeleagă ceva. ♦ Refl. recipr. A ajunge la o concluzie, la înţelegerea unui lucru în urma unei discuţii în care s-au dezbătut aspectele neclare, contradictorii. 2. Tranz. A face să fie clar, înţeles de cineva; a clarifica, a desluşi. ♦ Refl. A deveni limpede, clar, explicit pentru cineva. 3. Refl. (Despre obiecte) A apărea vederii în mod distinct; a se contura cu claritate. 4. Tranz. şi refl. (Înv.) A face să devină sau a deveni curat, lipsit de corpuri străine, pur. – Din lamură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
LÁMURĂ f. Partea cea mai bună, cea mai fină a unui lucru; frunte a unui lucru. [G.-D. lamurii] /<lat. lamina
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A LĂMUR//Í ~ésc tranz. 1) (probleme, texte, lucruri neînţelese etc.) A face înţeles, comentând şi dând informaţii necesare; a explica; a arăta. 2) (persoane) A ajuta să înţeleagă lucruri neclare, obscure. 3) A face să se lămurească. /Din lamură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE LĂMUR//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre lucruri neclare) A deveni clar (în urma unor investigaţii, discuţii etc.). 2) (despre persoane) A ajunge să înţeleagă clar; a se clarifica; a se edifica. 3) (despre obiecte) A apărea vederii în mod distinct; a căpăta contururi clare; a se distinge; a se desluşi. 4) (despre persoane) A ajunge la înţelegere (unul cu altul) în urma unor explicaţii. /Din lamură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
lámură (-ri), s.f. 1. Metal preţios pur, masiv, autentic. – 2. Cremă, elită. Lat. lamina „bară de metal preţios” (lexiconul de la Buda; Tiktin; Bogrea, Dacor., III, 411; DAR). Rezultatul pl., *lamene, a trecut în lamuri prin analogie cu pl. terminate în -uri, cf. vergură, lature, ţărm; sing. lamură este o reconstituire analogică. Giuglea, Cercetări lexicografice, 14, porneşte mai curînd de la un lat. *lamŭla, şi Candrea de la *lamnŭla; Graur, BL, V, 103, afirmă că nici una dintre explicaţii nu este acceptabilă; dar nu pare să aibă dificultăţi în admiterea etimonului lamina, care corespunde semantic şi se poate explica şi prin fonetism. Mai înainte, Puşcariu, ZRPh., XXVIII, 681, şi Puşcariu 935, REW 4869, se gîndiseră la lat. *remola, din re-molere, care pare mai puţin probabil, şi Roesler 572 în gr. λαμπρός „strălucit(or)”. Der. lămuri, vb. (a purifica; a depura metalele; a explica, a desluşi, a elucida, a netezi; a distinge), pe care Creţu 342 îl explica pornind de la lat. lumināre; nelămurit, adj. (neclar, confuz, indistinct); lămuritor, adj. (curăţitor, purificator; explicativ, clarificator). Koerting 5614 îl explică pe lămuri prin lat. limulĭre, cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 281.
(Dicţionarul etimologic român)
lámură s. f., g.-d. art. lámurii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
lămurí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lămurésc, imperf. 3 sg. lămureá; conj. prez. 3 sg. şi pl. lămureáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
LÁMURĂ s. 1. (reg.) puf, pulbere. (~ a făinii.) 2. (fig.) cremă, floare, spumă. (~ din ceva.)
(Dicţionar de sinonime)
LĂMURÍ vb. 1. a (se) clarifica, a (se) descurca, a (se) desluşi, a (se) elucida, a (se) explica, a (se) limpezi, a (se) preciza, (înv.) a (se) pliroforisi, a (se) răspica, a (se) sfeti, (fig.) a (se) descâlci, a (se) lumina. (Problema a fost ~.) 2. v. rezolva. 3. v. dumeri. 4. a (se) clarifica, a (se) dumeri, a (se) edifica. (S-a ~ imediat după ce a văzut actele.)
(Dicţionar de sinonime)
LĂMURÍ vb. v. curăţa, purifica.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
LĂMURÍ, lămuresc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A ajuta pe cineva să înţeleagă sau a înţelege, a ajunge să înţeleagă ceva. ♦ Refl. recipr. A ajunge la o concluzie, la înţelegerea unui lucru în urma unei discuţii în care s-au dezbătut aspectele neclare, contradictorii. 2. Tranz. A face să fie clar, înţeles de cineva; a clarifica, a desluşi. ♦ Refl. A deveni limpede, clar, explicit pentru cineva. 3. Refl. (Despre obiecte) A apărea vederii în mod distinct; a se contura cu claritate. 4. Tranz. şi refl. (Înv.) A face să devină sau a deveni curat, lipsit de corpuri străine, pur. – Din lamură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A LĂMUR//Í ~ésc tranz. 1) (probleme, texte, lucruri neînţelese etc.) A face înţeles, comentând şi dând informaţii necesare; a explica; a arăta. 2) (persoane) A ajuta să înţeleagă lucruri neclare, obscure. 3) A face să se lămurească. /Din lamură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE LĂMUR//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre lucruri neclare) A deveni clar (în urma unor investigaţii, discuţii etc.). 2) (despre persoane) A ajunge să înţeleagă clar; a se clarifica; a se edifica. 3) (despre obiecte) A apărea vederii în mod distinct; a căpăta contururi clare; a se distinge; a se desluşi. 4) (despre persoane) A ajunge la înţelegere (unul cu altul) în urma unor explicaţii. /Din lamură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
lámură (-ri), s.f. 1. Metal preţios pur, masiv, autentic. – 2. Cremă, elită. Lat. lamina „bară de metal preţios” (lexiconul de la Buda; Tiktin; Bogrea, Dacor., III, 411; DAR). Rezultatul pl., *lamene, a trecut în lamuri prin analogie cu pl. terminate în -uri, cf. vergură, lature, ţărm; sing. lamură este o reconstituire analogică. Giuglea, Cercetări lexicografice, 14, porneşte mai curînd de la un lat. *lamŭla, şi Candrea de la *lamnŭla; Graur, BL, V, 103, afirmă că nici una dintre explicaţii nu este acceptabilă; dar nu pare să aibă dificultăţi în admiterea etimonului lamina, care corespunde semantic şi se poate explica şi prin fonetism. Mai înainte, Puşcariu, ZRPh., XXVIII, 681, şi Puşcariu 935, REW 4869, se gîndiseră la lat. *remola, din re-molere, care pare mai puţin probabil, şi Roesler 572 în gr. λαμπρός „strălucit(or)”. Der. lămuri, vb. (a purifica; a depura metalele; a explica, a desluşi, a elucida, a netezi; a distinge), pe care Creţu 342 îl explica pornind de la lat. lumināre; nelămurit, adj. (neclar, confuz, indistinct); lămuritor, adj. (curăţitor, purificator; explicativ, clarificator). Koerting 5614 îl explică pe lămuri prin lat. limulĭre, cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 281.
(Dicţionarul etimologic român)
lámură s. f., g.-d. art. lámurii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
lămurí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lămurésc, imperf. 3 sg. lămureá; conj. prez. 3 sg. şi pl. lămureáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
LÁMURĂ s. 1. (reg.) puf, pulbere. (~ a făinii.) 2. (fig.) cremă, floare, spumă. (~ din ceva.)
(Dicţionar de sinonime)
LĂMURÍ vb. 1. a (se) clarifica, a (se) descurca, a (se) desluşi, a (se) elucida, a (se) explica, a (se) limpezi, a (se) preciza, (înv.) a (se) pliroforisi, a (se) răspica, a (se) sfeti, (fig.) a (se) descâlci, a (se) lumina. (Problema a fost ~.) 2. v. rezolva. 3. v. dumeri. 4. a (se) clarifica, a (se) dumeri, a (se) edifica. (S-a ~ imediat după ce a văzut actele.)
(Dicţionar de sinonime)
LĂMURÍ vb. v. curăţa, purifica.
(Dicţionar de sinonime)