minotaurul

MINOTÁUR, minotauri, s.m. Monstru mitologic, înfăţişat cu cap de taur şi trup de om. – Din fr. Minotaure, it. Minotauro, germ. Minotaurus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MINOTÁUR ~i m. (în mitologia greacă) Monstru cu trup de om şi cap de taur. /<fr. Minotaure, it. Minotauro, germ. Minotaurus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MINOTÁUR s.m. Fiinţă fabuloasă imaginată cu cap de om şi trup de taur. [Pron. -ta-ur. / < fr. minotaure, cf. Minotaur – monstru mâncător de oameni, ucis de Teseu].
(Dicţionar de neologisme)

MINOTÁUR s. m. (mit.) monstru imaginat cu corp de om şi cap de taur. (< fr. minotaure, it. minotaure, germ. Minotaurus)
(Marele dicţionar de neologisme)

minotáur s. m., pl. minotáuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)